Astfel, nu este clar când vom avea o strategie a sistemului de sănătate, după ce documentul de politică pentru anii 2008-2017 s-a consumat, nu se cunoaște când vom avea un Cod al Sănătății, dar și multe alte măsuri ce trebuiau luate, dar au rămas restante și care, din varii motive, n-au încăput în raportul de activitate al ministerului.

Codul Sănătății, record de amânare

Realizarea Codului Sănătății este o acțiune amânată dintr-un plan în altul, dintr-un an în altul de către cinci miniștri care s-au perindat în ultimii ani la Ministerul Sănătății. Din anul 2013 se vorbește despre un Cod al Sănătății, care să întrunească toate legile din domeniu, însă nu este realizat nici până astăzi. Deși acțiunea s-a regăsit în planul de acțiuni pentru 2017, aceasta nu a fost realizată, iar ministrul Sănătății nu a raportat din ce motiv.

Un sistem fără viziune

Încotro se îndreaptă sistemul național de sănătate? Care sunt prioritățile? Care sunt modalitățile de abordare a celor mai stringente probleme? Când și cum va fi restructurat sistemul sănătății? În baza căror previziuni vor fi stabilite investițiile și cheltuielile în sănătate? Sunt întrebări la care ar fi trebuit să răspundă documentul de Strategie de Dezvoltare a Sistemului Sănătății pentru următorii 7 ani. Acesta trebuia să fie gata în 2017 pentru ca să meargă pentru aprobare în 2018, acest lucru nu s-a întâmplat. Anterior, Ministerul Sănătății, Muncii și Protecției Sociale argumenta că un document de strategie ar fi fost gata, însă consultările publice și aprobarea ar fi întârziat din cauza reformei administrației publice centrale.

1 MILION de dolari cheltuiți pentru ca medicii de familie încă să scrie de mână

Tot pentru 2017 autoritatea de vârf din Sănătate își propunea să ducă la bun sfârșit softul SIA AMP, dezvoltat pentru medicina primară care nu funcționează nici acum, deși a fost dat în exploatare în anul 2015. În pofida faptului că din bani publici s-au cheltuit cel puțin 1 milion de dolari numai până la etapa de dare în exploatare, medicii de familie raportează și acum manual, scriind în registre, diferiți indicatori. În raportul Svetlanei Cebotari de săptămâna trecută – nici vorbă despre softul SIA AMP sau despre vreun termen în care acesta ar putea deveni funcțional.

Reforma spitalelor - rușinea Guvernelor

Reforma spitalelor a devenit deja o experiență rușinoasă pentru responsabilii sistemului de sănătate, indiferent de Guvernele care au gestionat domeniul Sănătății. După ce în iulie, anul trecut, planul de reorganizare înaintat de Ruxanda Glavan a fost boicotat chiar de către partidul din care face parte, despre reforma spitalelor nu se mai discută. O strategie lipsește. Nu este clar dacă actualul minister are de gând să folosească masterul planul pregătit de echipa Ruxandei Glavan, însă o strategie lucidă lipsește, iar Svetlana Cebotari nu a explicat până acum cum vede echipa ei noua structură a spitalelor din Moldova. Între timp, are loc o situație absurdă – Ministerul Sănătății raportează că nu a realizat reforma spitalelor, în schimb ne anunță că a realizat cu succes campania de informare a populației privind reforma spitalelor care, în esență, nici nu s-a produs.

De asemenea, Ministerul Sănătății își propunea să creeze o unitate de implementare și monitorizare a reformei spitalelor, desigur inexistentă până acum.

Reforma salariilor - record la lipsă de transparență

Schimbarea regulamentului de salarizare a angajaților din sistemul sănătății, începută în iulie 2016, a fost o reformă declarată de succes. Din nou, trebuie să-i credem pe cuvânt pe responsabilii care ne spun acest lucru, căci rapoarte oficiale care să arate cum stau lucrurile nu au fost publicate. Asta chiar dacă tot Ministerul Sănătății se obliga la transparență și citez: „elaborarea rapoartelor trimestriale privind aplicarea indicatorilor de performanță în sistemul de salarizare încadrate în sistemul asigurării obligatorii de asistenţă medicală”. În ce măsură s-au plătit indicatorii de performanță și din ce resurse nu este clar, or Ministerul nu a realizat decât două rapoarte în loc de patru și nici acelea nu sunt publice. Nici zilele trecute ministra nu s-a grăbit să explice ce se întâmplă cu plata indicatorilor de performanță. După o audiere la Parlament, șefa Comisiei protecție socială, sănătate și familie, Valentina Buliga, declara că spitalele au trebuit să rupă bani de la alte bugete ca să poată să acopere plata indicatorilor de performanță. Managerii recunoșteau și ei că au depășit bugetul existent pentru salarii, iar zeci de doctori s-au plâns că veniturile lor au scăzut după aplicarea noului regulament.

Tot pentru anul trecut, autoritățile din Sănătate își planificau să armonizeze legislația națională la standardele europene. Ce și-au propus e clar, ce au reușit – nu prea. Strategii complexe, cum ar fi cea a dispozitivelor medicale, au rămas în aer, iar proiectul Legii medicamentului, făcut în lipsă de transparență în 2017, a rămas neaprobat.

Tot anul trecut trebuia să existe o claritate în ceea ce privește plata făcută de CNAM pentru cazurile tratate în sistemul DRG. Or, problema subfinanțării pentru o manoperă medicală în raport cu cheltuielile reale pentru realizarea ei este bine cunoscută de mai mulți ani. Ministerul ne anunță că a contractat o echipă internațională să facă o analiză, dar predarea produsului final a fost amânată.

Raport Anual de Activitate Msmps 2017