Iurie Osoianu, vicedirector CNAM: „Deciziile tot timpul se luau de către prima persoană. Noi nu eram la curent cu ceea ce se întâmplă între ea și guvernare”

Sursa Foto: cnam.md

Elena Cioina

11 iulie, 2019, 18:39

Vizualizări: 6931

Iurie Osoianu a preluat, de câteva săptămâni, atribuțiile directorului general al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM), mai exact după ce Guvernul Maiei Sandu a demis-o pe fosta directoare Tamara Andrușca, una dintre persoanele apropiate fostului lider democrat, Vlad Plahotniuc.

Muncește însă în această instituție de 15 ani și a fost responsabil de câteva direcții strategice. Este, practic, primul oficial de la CNAM care a acceptat să ne ofere un interviu despre felul în care sunt gestionați banii contribuabililor în sistemul de sănătate. Mai bine zis, este pentru prima dată când un responsabil din această instituție recunoaște că toate guvernările au avut mare interes pentru „sacul cu bani din sănătate”. Unele lucruri, Iurie Osoianu le-a spus, altele – a lăsat impresia că e mai bine să le ocolească, deși ne-a asigurat că este mereu deschis să răspundă la toate întrebările. Cel puțin asta a fost senzația acestui interviu, pe care vă las să-l citiți cu atenție.

Dle Osoianu, sunteți practic primul director al CNAM care ne oferiți un interviu. Din 2013, de când există Platforma E-Sănătate și Sănătate INFO, ne-au tot evitat directorii cărora le-am solicitat interviuri, sub diverse motive. Ce v-a determinat să acceptați să vorbiți pentru Sănătate INFO?

Eu întotdeauna am fost deschis cu jurnaliștii și cu toate structurile care îmi cer anumite informații, pentru că lucrez într-o instituție publică și niciodată nu am avut ce să ascund.

Acum cum vă simți în postura nouă, cu atribuții pentru directorul general? Ați fost 15 ani vicedirector. Probabil cunoașteți toate dedesubturile acestei instituții...

Da. Eu sunt în continuare vicedirector, dar am câteva atribuții noi. Nu sunt atât de multe, fiindcă multe dintre direcțiile acestei instituții au fost create de mine. E vorba de direcția evaluare și monitorizare, direcția contractare, direcția relații cu beneficiarul. Astea sunt de bază. Am fost și interimar la Direcția Economie și Finanțe, la Direcția Servicii Informaționale. Știu practic toate compartimentele și pentru mine lucrul aproape nu s-a schimbat.

Doar responsabilități aveți mai multe...

E adevărat că în ultima perioadă am fost limitat în activitățile pe care le-am avut până în 2016.

Da apropo, cum a fost colaborarea cu fosta directoare, Tamara Andrușca?

Eu am fost dat la o parte nu în perioada doamnei Andrușca, ci încă în perioada fostului director (n.r. Dumitru Parfentiev), care, să spunem așa, a avut un management nu prea corect în raport cu echipa Companiei, nu a discutat cu noi pe trepte, așa cum ar fi fost corect – de la executor, șef de secție, vicedirector.

Puteți fi mai explicit? Ce aveți în vedere?

Se lucra mai mult direct cu executorii, cu persoanele tehnice. De aceea, nu a fost o creativitate în activitatea Companiei în ultimii ani. Executorii aveau misiunea să execute de aici și până aici.

De la ce activități ați fost înlăturat în această perioadă?

Pe perioada doamnei Andrușca mi s-a luat Direcția evaluare și monitorizare, Direcția contractare și Direcția relații cu beneficiarul și m-am ocupat de agențiile teritoriale – Nord, Vest și Sud.

Vi s-a explicat de ce s-a luat această decizie?

Nu.

Și au luat un alt vicedirector?

Da. Au luat un alt vicedirector (n.r. Denis Valac), pe care l-au împuternicit cu acele funcții pe care le aveam eu.

Și acum acel vicedirector e responsabil de acele agenții teritoriale de care erați responsabil Dumneavoastră?

Da.

Sunteți de aproape o lună în această funcție, ați reușit să schițați niște priorități? Sau încă nu întreprindeți nimic, pentru că Guvernul nu a decis dacă vă întărește director cu acte în regulă sau rămâneți vicedirector în continuare?

Instituția are o strategie de dezvoltare, are un plan anual și unul lunar. Noi mergem pe aceste planuri, deoarece ele stau la baza Legii Fondurilor (n.r. Fondul Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală), la baza contractării instituțiilor medicale și a criteriilor de contractare.

Poate aveți idei noi, lucruri care trebuie îmbunătățite – mai multă transparență, modele noi de contractare, v-au fost transmise în gestiune sistemele informaționale pentru medicina de familie și spitale. La asta mă refer...

Toate fac parte din conținutul strategiei noastre, au executori, au termeni de implementare. E adevărat că la această etapă pentru noi este importantă dezvoltarea sistemului informațional, fiindcă și Curtea de Conturi ne cere mai multă transparență în asistența medicală primară, asistența medicală specializată, de ambulatoriu, unde noi contractăm per capita și despre care se spune că nu există transparență. Ca să putem face procesul de contractare mai transparent, avem nevoie și de o raportare transparentă din partea acestor structuri, iar fără un sistem informațional, din păcate, nu putem primi acele facturi, documente pentru serviciile acordate. Vă imaginați ce volum de muncă e să verifici rapoartele la 1.600 de medici de familie – ce servicii au fost acordate, ce diagnostice au fost puse, ce investigații au fost făcute. E un volum de raportare foarte mare. Transparența constă în faptul cum au fost executate aceste servicii medicale.

Domnule Osoianu, CNAM e poreclită „sacul cu bani în sănătate”, pentru că aici se adună banii din asigurările medicale, iar aceștia formează Fondul Asigurării Obligatorii de Asistență Medicală. Deși oamenii contribuie, nu știm cum anume sunt repartizați acești bani și de ce o instituție medicală primește mai mult decât alta sau pentru ce servicii anume s-au oferit resursele. Altfel spus instituția pe care ați ajuns să o conduceți e total netransparentă în ceea ce privește repartizarea fondurilor. Cum vă propuneți să schimbați situația?

Haideți să vă explic cum vin banii în Fond. Ei se planifică. Se face o hotărâre de Guvern (n.r. se aprobă proiectul de lege al FAOAM) prin care se planifică veniturile pentru anul viitor. Sunt anumiți indicatori care se iau drept bază. Nu se fac planificări în baza istoricului, dar în baza salariilor și nu doar a salariilor. De asemenea, se stabilesc cheltuielile, pentru care se iau în considerare tipurile de asistență medicală care urmează să fie acordată. Documentul e aprobat ulterior de Parlament. E o transparență? La venituri și la planificare.

Parțială...

Urmează etapa de contractare, care se face în baza ofertelor care vin din teritoriu. Fiecare instituție medicală trebuie să prezinte ofertele până la o dată anumită. Ulterior, împreună cu Ministerul Sănătății sunt elaborate criteriile de contractare și avem Programul Unic. Acestea sunt documentele pe care se bazează contractarea.

Mai departe se merge pe fiecare tip de asistență medicală, pornind de la Urgența Prespitalicească. Noi avem un singur prestator. E stabilit prin criteriul de contractare cât e costul per capita, ce populație avem în registru și astfel se decide suma care se oferă instituției ce prestează asistență medicală prespitalicească. E transparent?

Aparent... Dacă însă intrăm în detalii e foarte netransparent pentru public. Să luăm, de exemplu, un spital...

Nu, noi vorbim acum despre tipurile de asistență medicală și am vorbit despre asistența medicală urgența prespitalicească și după asta revenim la spitale. Cred că indicatorii despre care v-am spus sunt simpli și măsurabili. Mergem la asistența medicală primară. Pe ce ne bazăm? Pe persoanele înregistrate la medicul de familie. Acestea se divizează în funcție de vârstă – până la 5 ani, după 5 ani – până la 55 și de la 55 în sus. Astfel determinăm suma per capita. Mai departe medicii ne dau informații câte persoane au înregistrate la ei pe sector și în baza acestor date sunt contractate instituțiile medicale primare. Noi nu putem contracta altfel, pentru că există registrul populației și el nu poate să ne dea alte cifre și alte vârste decât ceea ce este înregistrat în mod electronic. Și avem stabilit costul per capita, care e același în toată țara – de la Briceni, până la Vulcănești.

Dacă ne referim la asistența medicală spitalicească. Aici depinde de ofertele prezentate de spitale, câte cazuri preconizează să trateze în anul viitor. Apoi, prin criteriile de contractare, se stabilește tariful unui caz tratat, în funcție de nivelul spitalului. Sunt două tarife – pentru republicane și pentru celelalte spitale (n.r. municipale și raionale). Deci, acesta e unul dintre indicatori și e publicat în documentul criteriilor de contractare. E transparent? Transparent. Un alt indicator este indicele de complexitate, care se ia în baza anului precedent. Acesta este individual pentru orice instituție medicală.

Și al treilea indicator este numărul de cazuri, care se divizează în cazuri acute, monitorizate de Ministerul Sănătății și Banca Mondială, fiindcă este un indicator pe care nu putem să-l depășim. De aceea, aceste cazuri acute sunt repartizate de Ministerul Sănătății, în funcție de politicile sale, și rămân cazurile cronice care le cuprind serviciile geriatrice, de reabilitare și paliative. În prezent aceste cazuri sunt mai solicitate, deoarece populația îmbătrânește, sunt multe intervenții medicale, care au nevoie de reabilitare și evident apare o necesitate mai mare de servicii paliative.

Cazurile acute, care se raportează prin sistemul DRG se specifică și ele în programe speciale care sunt importante din punct de vedere al morbidității și mortalității. O atenție sporită atragem asupra maladiilor cardiovasculare, neurochirurgicale, care duc la deces sau invaliditate. Mai există programele speciale de endoprotezare de șold și genunchi și cataractă. Sunt programe speciale, al căror volum crește de la an la an, în funcție de necesități. Cam asta este situația cu „ceaunul contractării”.

Ceea ce este legat de contractarea fiecărei instituții în parte, indicatorii nu depind de noi, ci de tariful care ni-l dă Ministerul Sănătății, ICM (n.r. indicele complexității medicale) pe care l-a avut instituția și numărul de cazuri tratate - acute și cronice. Iată aici se produc negocieri, când instituția poate să ceară bani pentru tratarea mai multor cazuri acute sau cronice. Și de asemenea, negocieri se produc la programele speciale. Bani se dau acelor instituții, care au capacitate de a efectua aceste intervenții, au medici pregătiți, sunt acreditate în domeniu, au încăpere, aparataj și li se dă posibilitate să presteze asemenea servicii.

Domnule Osoianu, dacă rămânem la contractarea spitalelor, unde se alocă cea mai mare parte din bugetul FAOAM, mulți dintre manageri o consideră una formală. Ei spun că negocierile practic nu se produc.

Nu este adevărat. La tarife noi nu putem negocia.

De ce nu pot negocia?

De fapt, pot negocia, dacă cer un tarif mai jos, dar prestează servicii pentru mai multe persoane. La ICM nu pot negocia, pentru că datele sunt luate din sistemul DRG. La cazuri acute ei prezintă oferte. De exemplu, vine directorul și spune că el vrea să facă în instituția lui endoprotezare de șold sau operații de cataractă. Și aici încep negocierile. De exemplu, un spital raional a venit și a spus că vrea să facă 10 operații de cataractă pe an. Cum credeți, noi vom contracta un asemenea volum de servicii?

În ceea ce privește cazurile acute, sigur că instituțiile pot presta servicii 24 din 24, dar totul depinde de capacitățile financiare ale Companiei. Noi putem cumpăra servicii, în funcție de banii pe care-i dispunem. Același aparat radiologic sau de rezonanță magnetică poate lucra non-stop, doar să se schimbe doctorii, dar capacitatea noastră de finanțare este limitată. De aceea, noi negociem pentru un anumit număr de cazuri în limita resurselor financiare pe care le avem. În rest, după ce se petrece contractarea, totul este publicat pe site, unde este publicat numărul contractului, suma contractului.

E adevărat că este o listă cu instituțiile contractate și suma oferită. Eu cred însă că vorbim cu Dumneavoastră despre aspecte diferite ale transparenței decizionale...Eu mă refer la transparența pentru public. Pe site-ul instituției pe care o conduceți acum nu sunt publicate informații, în detalii, cum sunt cheltuiți banii contribuabililor la toate nivelurile de asistență medicală. Dacă, de exemplu, deschidem rubrica transparență decizională, vom găsi acolo doar rapoartele generale anuale și lunare. Noi nu știm ce anume a făcut, de exemplu Spitalul Clinic Republican, timp de o lună cu banii contribuabililor. Că pe site există informații că s-au dat atâția bani și au fost executați atâția, nu este suficient să ne putem face o imagine despre modul în care sunt cheltuiți banii publici – rațional ori nerațional.

Dumneavoastră vă referiți la instituțiile spitalicești?

Eu mă refer la toate tipurile de asistență medicală...

Dacă luăm un spital. Să zicem pacientul Ivanov s-a dus la Spitalul Republican și el acuză dureri în burtă. Acestui pacient i se fac diverse investigații pentru a i se depista boala. Toate aceste informații se procesează prin sistemul DRG, aceste proceduri se grupează, se atribuie un ICM și un cost la acest caz. Evident că noi vedem toate aceste informații, examinând fișele medicale. Care dintre aceste proceduri să le dau publicului?

Pe mine mă întrebați? Chiar dacă sunt cazuri atât de complexe, oamenii au dreptul să știe de ce Ivanov a avut nevoie de 15 feluri de investigații pentru a i se stabili un diagnostic, or, nouă ni se prezintă informații generaliste, care mare lucru nu ne spun...

Noi suntem instituție financiară și avem contracte cu instituțiile medicale, care ne raportează ce servicii au prestat. Noi oricând putem verifica, dacă instituția a cheltuit corect banii. Totodată, toate instituțiile publice din Moldova au rapoartele lor, în care arată câte apendicectomii, de exemplu, a făcut. Fiecare instituție e obligată să facă asemenea rapoarte, pe care le prezintă Agenției Naționale pentru Sănătate Publică, și ele sunt incluse în anuarul statistic.

Foarte puține instituții medicale din țară afișează aceste rapoarte pe paginile oficiale, mai ales acum când multe dintre site-urile oficiale create de Ministerul Sănătății nu mai sunt funcționale. Contractele pe care am reușit să le sistematizăm în 2017 conțin doar date generale, despre sumele oferite, nu și pentru ce servicii se dau aceste sume de bani.

Eu nu pot cere rapoarte începând cu secția internare și terminând cu analizele de sânge, câte au fost spitalizate, externate. Noi, ca instituție, nu avem nevoie de aceste lucruri. Nu este cost-eficient să facem această analiză, pentru că ne-ar trebui mult personal care să facă aceste analize. Dacă există suspiciuni că la o instituție au fost comise nereguli, mergem acolo, se ridică fișele medicale și se verifică.

Domnule Osoianu, vara trecută a fost un mare scandal legat de acest indice al complexității, pe care instituțiile medicale în mod intenționat l-ar umfla, ca să obțină mai mulți bani de la CNAM...Nu vedeți aici o problemă legată anume de transparență?

Evident că este o asemenea problemă, când instituția vrea să arate că are cazuri mai complexe și dacă vorbim pe această temă, cred că e nevoie de modificarea contractării pentru unele spitale, care sunt monoprofil, cum este spitalul de copii cu boli respiratorii, cel de boli contagioase pentru copii, ori maternitatea nr.2. În aceste cazuri e vorba doar de un profil și trebuie să hotărâm împreună cu Ministerul Sănătății, la nivel de politici, ori aceste spitale devin instituție cu management comun și aici se vor regăsi mai multe profiluri și aceste cazuri se vor dilua în celelalte, ridicând astfel ICM-ul, ori trebuie găsită o altă formă de contractare a unor asemenea spitale. Noi putem verifica dacă ICM-ul este exagerat sau nu și găsim asemenea cazuri, pe care pur și simplu nu le validăm. Eu mă refer la viitor. Aceste spitale sunt puse în asemenea situații de a presta unele servicii în plus, ca să obțină un indice al complexității mai mare. Căutăm soluția.

Și cât o căutăm?

Eu sunt de o lună am preluat funcțiile directorului general și nu știu cât voi fi, dar discuții pe această temă au fost.

În ultimul raport al Curții de Conturi se menționează că spitalele au înregistrat în 2018 o supra-executare a fondurilor de 261.000.000 de lei. Spitalele private ar fi tratat pacienți peste valoarea contractului în sumă de 1.000.000 de lei. Reiese că restul banilor au fost cheltuiți de către spitalele publice. A plătit CNAM deja acești bani spitalelor?

E vorba de cazuri tratate peste ceea ce prevede contractul. Pentru perioada 15-31 decembrie 2018, cazurile au fost plătite. În primul rând au fost achitate cazurile tratate din programele speciale, chiar dacă au fost efectuate supra-plan. Cazurile acute și urgențele, tot au fost plătite. În rest, noi contractăm un anumit număr de cazuri și ei trebuie să-l respecte. Dacă au supra-îndeplinit, atunci trebuie să ne arate ce cheltuieli au suportat, fiindcă noi putem contracta 1000 de cazuri, iar durata medie a spitalizării poate fi de 8-9 zile. Și dacă aceste cazuri au fost mai ușoare și pacientul nu a stat în spital 8-9 zile, dar 6-7, asta înseamnă că spitalele au acumulat niște economii pe care le pot folosi pentru alimentație, medicamente sau pot decide să trateze încă 200 de pacienți. De asta noi cerem să vedem care sunt cheltuielile suportate pentru acești pacienți. Dacă are economii, de ce să dăm bani adăugător?

Totodată, trebuie să spunem că presiunea pe spitalele care prestează servicii pentru maladiile acute sau cronice este destul de mare, pentru că cetățenii au încredere în instituțiile noastre, ei doresc să se trateze în spitalele noastre. Este adevărat că la capitolul comunicare și atitudine este o situație defectuoasă din ambele părți.

Dar atitudinea, comunicarea sunt criterii care determină și ele satisfacția pacientului și care sunt incluse în criteriile de evaluare și de acreditare a instituțiilor. E interesant cum instituțiile medicale obțin această acreditare, din moment ce noi avem destul de mulți pacienți nemulțumiți anume de aceste aspecte în prestarea serviciilor medicale.

Noi avem aproximativ 600 de mii de spitalizări pe an. Dumneavoastră cum credeți care ar fi numărul de persoane satisfăcute și nesatisfăcute din 600 de mii? Noi avem persoane diferite după caracter, după necesități, unul se bucură că a văzut veceu, au diferite cerințe. E imposibil ca instituțiile medicale să-i satisfacă pe toți 600 de mii de bolnavi.

Noi nu vorbim de satisfacție 100 la 100, ci de aspecte legate de atitudine și comunicare...

Dle Osoianu, în acest an s-au produs niște schimbări în medicina primară. Medicii de familie au trecut la libera practică. Ce date aveți? Câte dosare de trecere la cabinetele individuale au fost depuse și câți medici au fost deja contractați?

Din 27 decembrie și până astăzi avem depuse 39 de dosare, dintre care 3 au fost retrase. Sunt contractați 15 prestatori de asistență medicală și în proces de semnare a contractelor avem 8 prestatori, în proces de examinare este un dosar și restul, care au rămas, completează dosarele. Sunt care nu au contractul de comodat.

Au fost refuzate anumite dosare?

Nu, nu au fost refuzate. Sunt dosare depuse, dar nu sunt finalizate. Ei trebuie să le aducă în corespundere cu necesitățile. Cu doi prestatori au fost reziliate contractele din cauza retragerii certificatului de titular de practică liberă și neprezentării dovezii a spațiului pentru desfășurarea activității cabinetului individual.

Se prevede o schimbare a modului de finanțare a medicilor de familie?

Din acest an, de rând cu finanțarea per capita și în baza indicatorilor de performanță, sunt oferite subvenții la salarizare, în cazul în care nu se ajung bani pentru salarizare. Pentru practica individuală, dacă aceasta a fost vacantă se ia în considerare și dacă teritoriul de deservire e mai mare sau satele sunt mai îndepărtate, se prevede o finanțare suplimentară de 50% per capita.

La 1 martie, prin hotărâre de Guvern, sistemul informațional pentru medicina primară și cel pentru medicina spitalicească au fost transmise în gestiune CNAM-ului. Instituția e obligată să asigure dezvoltarea softurilor, potrivit priorităților și politicilor în domeniul sănătății și asigurării obligatorii de asistență medicală. Ce a reușit să facă până acum CNAM?

Încă nu au fost transmise.

Ministerul Sănătății trebuia să facă acest lucru timp de o lună...

Suntem în proces. Nu le-am primit în gestiune încă. Asta e realitatea.

Domnule Osoianu, există influență politică asupra CNAM-ului sau nu?

Era din partea partidului aflat la guvernare. Cum noi aparținem Guvernului, se ducea politica Guvernului.

Și înainte de Guvernul condus de democrați?

Noi întotdeauna am fost sub influența Guvernului.

Cum se manifesta această influență politică în activitatea instituției?

Deciziile, în aceste cazuri, tot timpul se luau de către prima persoană (n.r. directorul general). Noi, ca al doilea eșalon, nu eram la curent cu ceea ce se întâmplă între prima persoană și guvernare, indicațiile pe care le aveau. Nu am participat la discuții cu partidele politice și nu am avut careva solicitări la aranjare a unor contracte.

Consiliul de Administrare, noi nu am văzut niciodată nicio decizie a acestuia publicat pe site-ul instituției și nu ne-au fost prezentate nici atunci când am făcut solicitări de presă, deși conform legii sunteți obligați să le prezentați...

Prezentăm. Faceți solicitare și le prezentăm.

Vreți să fiți director general al Companiei sau nu?

Este o responsabilitate mare, este o presiune mare din partea mass-mediei și sunt cerințe mari față de această postură. Nu pot să spun că nu am cunoștințe în acest domeniu sau m-aș teme de responsabilitate. Totul depinde însă de ce va decide Guvernul.

Domnule Osoianu, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Ion Dodon, director al Companiei Naționale de Asigurări în Medicină: „Contractarea instituțiilor medicale e un punct vulnerabil. E ușor să comiți acte de corupție, dar nu le voi tolera”

Radu Marian, deputat PAS: „Avem o instituție, CNAM, care gestionează practic 8 miliarde de lei și nu poți obține nicio informație de la ea. E o problemă gravă”

AUDIO//CNAM nu avea temei să divulge diagnosticul oamenilor cu diabet zaharat Poștei Moldovei. Jurista Olesea Doronceanu lămurește care sunt limitele legii

Tag: CNAM, poliță medicală, gestionare fonduri

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.