Stopul cardiac și resuscitarea cardiopulmonară în COVID-19: ce șanse de supraviețuire există

Sursa Foto: primed.ca

Irina Papuc

14 octombrie, 2020, 18:01

Vizualizări: 4118

Stopul cardiac este frecvent la pacienții cu COVID-19 în stare critică și este asociat cu o supraviețuire redusă, în special în rândul pacienților în vârstă, sugerează două studii recente.

În primul studiu, de la spitalul William Beaumont, Royal Oak, Michigan, 60 din 1.309 (4,6%) pacienți spitalizați cu COVID-19 au suferit un stop cardiac în spital. Din cele 60, în 54 din cazuri s-a aplicat resuscitarea cardiopulmonară (RCP). Niciun pacient nu a supraviețuit însă, scrie Medscape.

„Aceste rezultate justifică investigații suplimentare cu privire la riscurile și beneficiile efectuării RCP prelungită la acest subgrup de pacienți, mai ales că procesul de resuscitare generează aerosoli care pot pune personalul medical la un risc mai mare de a contracta virusul”, concluzionează autorii într-o scrisoare de cercetare publicată în JAMA Internal Medicine.

În cel de-al doilea raport, 701 din 5.019 (14,0%) pacienți COVID-19 în stare critică au avut stop cardiac în spital. Dintre aceștia, 400 au primit resuscitare cardiopulmonară. Numai 48 de pacienți (12%) au supraviețuit până la externare, deși 20 dintre acești pacienți au avut o disfuncție neurologică moderată până la severă. Acest studiu al tratamentului și rezultatelor la pacienții cu boală critică cu Covid-19 a fost publicat online pe 30 septembrie în BMJ.

„Stopul cardiac este asociat cu o supraviețuire mică chiar și atunci când este efectuată resuscitarea cardiopulmonară, în special la pacienții cu vârsta de 80 de ani sau mai mult și la cei care necesită RCP prelungită”, a declarat pentru theheart.org | Medscape Cardiology, autorul principal Salim S. Hayek, MD, Universitatea Michigan.

„Din această cauză, este important să inițiem discuții din timp cu privire la obiectivele de îngrijire, atât cu pacienții, cât și cu familiile lor. Trebuie, de asemenea, să stabilim protocoale pentru resuscitarea cardiopulmonară care includ furnizarea cantităților suficiente de echipamente de protecție în timpul resuscitării cardiopulmonare”, a spus el.

În cele din urmă, a adăugat Hayek, „trebuie să fim conștienți de importanța intervenției precoce în COVID-19 pentru a împiedica bolnavii să se îmbolnăvească, deoarece cel mai bun mod de a trata stopul cardiac este să îl prevenim. Acum, că avem multe noi terapii și avem mai multă experiență în tratarea COVID, sperăm că este posibil să nu avem de-a face cu un număr atât de mare de pacienți foarte bolnavi”.

Ritmurile „non-șocabile”, comune în Covid-19

Înainte de pandemie, 25% dintre pacienții care au avut stop cardiac în spital au supraviețuit până la externare, iar ritmul inițial „non-șocant” a fost în 81% din cazuri, scrie autorul corespondent Corey Mayer, de la spitalul William Beaumont.

Cu toate acestea, în studiul actual, ritmul inițial „non-șocabil” a fost la 52 de pacienți (96,3%), 44 de pacienți (81,5%) având activitate electrică fără impuls și opt (14,8%) având asistolă.

Resuscitarea cardiopulmonară a dus la revenirea circulației spontane (ROSC) la 29 de pacienți (53,7%), iar timpul median pentru a realiza acest lucru a fost de 8 minute (interval interquartil [IQR], 4 - 10 minute). Cincisprezece dintre pacienții care au ajuns la ROSC au avut statutul de cod modificat pentru a nu resuscita (DNR) și 14 au fost recodificați, au primit CPR suplimentar și au murit.

Vârsta medie a fost de 61,5 ani, iar majoritatea pacienților erau de culoare. Majoritatea prezentau obezitate, hipertensiune sau diabet, iar în momentul stopului cardiac, 43 de pacienți (79%) primeau ventilație mecanică, 18 (33%) primeau terapie de substituție renală, iar 25 (46,3%) primeau suport vasopresor.

Timpul mediu de la internare până la stop cardiac a fost de 8 zile (IQR, 4 - 12 zile), iar durata mediană globală a RCP a fost de 10 minute (IQR, 7 - 20 minute). Rata mortalității după RCP a fost de 100%.

Mayer și colegii săi observă, de asemenea, că transmiterea COVID-19 către lucrătorii medicali a fost documentată și că acest ritm poate fi agravat în continuare de oferta limitată de echipamente de protecție la nivel național.

Unii pacienți cu COVID-19 supraviețuiesc după resuscitare cardiopulmonară

Într-un raport separat, studiul multicentric STOP-COVID, care cuprindea date din 68 de centre din Statele Unite, a arătat rezultate similare în ceea ce privește vârsta și starea de comorbiditate. Pacienții mai în vârstă și cei mai bolnavi au suferit stop cardiac în spital într-o măsură mai mare decât tinerii pacienți cu mai puține comorbidități.

Dintre cei 701 de pacienți care au prezentat stop cardiac în spital, 400 (57,1%) au primit resuscitare cardiopulmonară. Pacienții mai tineri au avut mai multe șanse de a obține o resuscitare cardiopulmonară: 75,0% dintre pacienții cu vârsta sub 45 de ani au primit RCP, comparativ cu 39,5% dintre pacienții cu vârsta de 80 de ani și peste. Pacienții care au primit RCP au fost, de asemenea, mai puțin susceptibili de a primi ventilație mecanică invazivă.

La fel ca în studiul mai mic realizat de cercetătorii spitalului Beaumont, cele mai frecvente ritmuri cardiace inițiale la momentul RCP au fost activitatea electrică fără puls, la 199 de pacienți (49,8%) și asistola, la 95 de pacienți (23,8%).

De obicei, ritmul care nu poate fi șocat se datorează cauzelor non-cardiace, insuficienței respiratorii, cheagurilor, astfel încât acest lucru sugerează că leziunile cardiovasculare nu sunt principala cauză de deces la acești pacienți, a spus Hayek. Cel mai probabil este legat mai mult de impactul COVID asupra plămânilor și, eventual, a coagulării, deoarece insuficiența respiratorie și tendința de a avea cheaguri de plămâni sunt cauze frecvente ale acestor tipuri de ritmuri „non-șocabile”. În plus, 33 de pacienți (8,3%) au avut tahicardie ventriculară și 15 pacienți (3,8%) au avut fibrilație ventriculară.

Activitatea electrică fără impuls a fost mai frecventă la pacienții care au supraviețuit până la externare decât la cei care au murit, dar distribuția altor ritmuri a fost similară între supraviețuitori și decedați.

Epinefrina a fost cel mai frecvent tratament în timpul RCP, utilizat la 324 de pacienți (81,0%), urmat de defibrilare, la 74 de pacienți (18,5%).

Durata mediană a RCP a fost de 10 minute (IQR, 5 - 18 minute), iar pacienții mai tineri au primit RCP pentru o durată mai lungă decât pacienții vârstnici. Pentru pacienții cu vârsta sub 45 de ani, RCP a fost administrată pentru o mediană de 13 minute (IQR, 7 - 20 minute), iar la pacienții cu vârsta de 80 de ani și peste, durata mediană a fost de 7 minute (IQR, 4 - 14 minute).

În general, 135 din cei 400 de pacienți (33,8%) care au primit RCP au atins ROSC, dar doar 48 de pacienți (12,0%) au supraviețuit până la externare. Probabilitatea de supraviețuire la externare a scăzut odată cu vârsta, variind de la 21,2% la pacienții cu vârsta sub 45 de ani la 2,9% la pacienții cu vârsta de 80 de ani și peste.

Dintre cei 48 de pacienți care au supraviețuit la externare, 28 (58,3%) au avut o stare neurologică normală sau ușor afectată, cu un scor de performanță cerebrală de 1 sau 2, iar 20 (41,7%) au avut o disfuncție neurologică moderată până la severă (categoria de performanță cerebrală) scor de 3 sau 4).

CPR la jumătate din pacienți „alarmant”

„Faptul că jumătate dintre pacienți au primit RCP a fost surprinzător pentru mine”, a spus Hayek. „Cred că din toate concluziile acestui studiu, acesta este unul dintre cele mai alarmante”.

El crede că unele spitale, în special la vârful pandemiei, ar fi putut sfătui pacienții și familiile să opteze pentru comenzi pentru neresuscitare.

„Am fost surprins că atât de puțini din acest studiu au primit RCP”, a spus el. „Acest lucru se datorează probabil faptului că o mulțime de spitale au abordat preventiv membrii familiei și au discutat despre obiectivele de îngrijire și, din nou, majoritatea persoanelor care s-au confruntat cu stop cardiac erau semnificativ mai în vârstă și mai bolnavi. Disponibilitate sau lipsa disponibilității echipamentelor de protecție ar fi limitat capacitatea de a obține CPR. Din păcate, studiul nostru nu este conceput pentru a răspunde la aceste întrebări, dar acestea sunt cu siguranță lucruri la care să ne gândim”, a spus el.

Hayek a spus că nu este de acord ca pacienții cu COVID-19 să primească automat o comandă de neresuscitare.

„În populația noastră, unde 700 de pacienți au avut stop cardiac și 400 au primit RCP, am avut o rată de supraviețuire de aproximativ 12%. Această rată de supraviețuire globală este de fapt foarte asemănătoare cu cea a bolilor critice non-COVID. Deci, trebuie să fim foarte precauți în a spune că nu merită să faci RCP. Cred că ar trebui să ne îndepărtăm de această concluzie, care este determinată de studiile mici. În eșantioane mari, puteți ajunge la aceste concluzii înfricoșătoare, pe când în realitate, dacă priviți problema într-o cohortă mare, nu este cazul. Trebuie să ne îndepărtăm de aceste impresii, deoarece acest lucru poate avea un impact dramatic asupra modului de îngrijire”.

O altă constatare interesantă este că admiterea într-un spital cu mai puține paturi de terapie intensivă a fost puternic asociată cu un risc mai mare de stop cardiac în spital.

„Acest lucru sugerează că resursele spitalului, personalul, expertiza, presiunea din spital sau alți factori care nu au fost incluși în studiul nostru ar fi putut avea un impact major asupra rezultatelor. Evaluarea presiunii în spital este foarte provocatoare, dar constatările ne arată că trebuie să căutăm cea mai bună modalitate de a trata pacienții cu boală critică cu COVID-19. Trebuie să ne concentrăm pe prevenirea stopului cardiac cu un management adecvat, să purtăm discuții cu privire la obiectivele de îngrijire și să asigurăm un mediu sigur pentru aplicarea RCP, dacă aceasta trebuie aplicată”, a mai constatat Hayek.

Риски бесконтрольного приема антибиотиков при COVID-19

Вакцинация против COVID-19: правила до и после прививки

Ghid complet pentru administrarea vaccinului Moderna: prospect, indicații, contraindicații

Tag: resuscitare cardiopulmonara COVID-19 stop cardiac

Categoria: Știri Externe

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.