Epilepsia, una dintre cele mai răspândite boli neurologice la nivel global, afectează oamenii din țările sărace. Explicația OMS
Cristina Ghermanschi
20 septembrie, 2022, 16:31
Vizualizări: 3033
Aproximativ 50 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de epilepsie, maladia fiind una dintre cele mai răspândite în lume. Este o boală cronică, netransmisibilă a creierului care afectează oamenii de toate vârstele. Aproape 80% dintre persoanele cu epilepsie trăiesc în țări cu venituri mici și medii.
Aproximativ 70% dintre pacienții care suferă de ea ar
putea trăi fără crize, dacă ar fi diagnosticați și tratați corespunzător, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății.
Riscul deceselor premature la persoanele cu epilepsie
este de până la trei ori mai mare decât în cazul populației generale. Trei sferturi
dintre persoanele cu epilepsie care trăiesc în țările cu venituri mici nu
beneficiază de tratamentul de care au nevoie. În multe părți ale lumii,
persoanele cu epilepsie și familiile acestora suferă de stigmatizare și
discriminare.
Boala se caracterizează prin crize recurente, care sunt
episoade scurte de mișcări involuntare care pot implica o parte a corpului
(parțiale) sau întregul corp (generalizate) și sunt uneori însoțite de
pierderea cunoștinței și de controlul funcției intestinale sau vezicale.
Episoadele de convulsii sunt rezultatul unor descărcări
electrice excesive într-un grup de celule cerebrale. Diferite părți ale
creierului pot fi „sediul” unor astfel de descărcări. Crizele pot varia de la
cele mai scurte scăpări de atenție sau sacadări musculare până la convulsii
severe și prelungite. Convulsiile pot varia, de asemenea, ca frecvență, de la
mai puțin de una pe an la mai multe pe zi.
O singură criză nu semnifică epilepsie (până la 10%
dintre persoanele din întreaga lume au o singură criză în timpul vieții lor).
Epilepsia este definită ca având două sau mai multe crize neprovocate. Este una
dintre cele mai vechi afecțiuni recunoscute în lume, existând înregistrări
scrise care datează din anul 4000 î.Hr. Secole întregi, persoanele care sufereau
și suferă de epilepsie se confruntă cu frică, neînțelegere, discriminare și
stigmatizare socială.
Acest stigmat continuă și astăzi în multe țări și poate
avea un impact asupra calității vieții persoanelor cu această boală și a
familiilor acestora.
Semne și
simptome
Caracteristicile crizelor epileptice variază și depind de
locul din creier în care începe prima dată tulburarea și de cât de departe se
răspândește aceasta. Apar simptome temporare, cum ar fi pierderea cunoștinței
și tulburări de mișcare, de senzații (inclusiv de vedere, auz și gust), de
dispoziție sau de alte funcții cognitive.
Persoanele cu epilepsie tind să aibă mai multe probleme
fizice (cum ar fi fracturi și vânătăi din cauza rănilor legate de crize),
precum și rate mai mari de afecțiuni psihologice, inclusiv anxietate și
depresie. În mod similar, riscul de deces prematur la persoanele cu epilepsie
este de până la trei ori mai mare decât la populația generală, cele mai mari
rate de mortalitate prematură fiind înregistrate în țările cu venituri mici și
mijlocii și în zonele rurale.
O mare parte dintre cauzele de deces legate de epilepsie,
în special în țările cu venituri mici și medii, sunt potențial evitabile, cum
ar fi căderile, înecul, arsurile și crizele prelungite.
Ratele de boală
Epilepsia reprezintă o proporție semnificativă din povara
mondială a bolilor, afectând aproximativ 50 de milioane de persoane din
întreaga lume. Proporția estimată a populației generale cu epilepsie activă
(adică cu crize continue sau cu nevoie de tratament) la un moment dat este
cuprinsă între 4 și 10 la 1000 de persoane.
La nivel mondial, se estimează că în fiecare an
aproximativ 5 milioane de persoane sunt diagnosticate cu epilepsie. În țările
cu venituri ridicate se estimează 49 din 100 de mii de persoane sunt
diagnosticate cu epilepsie în fiecare an. În țările cu venituri mici și medii,
această cifră poate ajunge până la 139 de persoane raportate la 100 000 de
oameni.
Acest lucru se datorează probabil riscului crescut de
afecțiuni endemice, cum ar fi malaria sau neurocisticeroza, incidenței mai mari
a leziunilor provocate de traficul rutier, leziunilor legate de naștere și
variațiilor în ceea ce privește infrastructura medicală, disponibilitatea
programelor de sănătate preventivă și asistența medicală accesibilă. Aproape
80% dintre persoanele cu epilepsie trăiesc în țări cu venituri mici și medii.
Cauze
Epilepsia nu este contagioasă. Deși multe mecanisme de
bază ale bolii pot duce la epilepsie, cauza bolii este încă necunoscută în
aproximativ 50% dintre situații la nivel global. Cauzele epilepsiei sunt
împărțite în următoarele categorii:
-
Structurale
-
Genetice
-
Infecțioase
-
Metabolice
-
Imune
-
Necunoscute
Exemplele includ:
· leziuni cerebrale din cauze prenatale
sau perinatale (de exemplu, o pierdere de oxigen sau traumatisme în timpul
nașterii, greutate mică la naștere);
· anomalii congenitale sau afecțiuni
genetice cu malformații cerebrale asociate; un traumatism cranian sever;
· un accident vascular cerebral care
restricționează cantitatea de oxigen la nivelul creierului;
· infecție a creierului, cum ar fi
meningita, encefalita sau neurocisticercoza, anumite sindroame genetice; și o
tumoră cerebrală.
Tratament
Convulsiile pot fi controlate. Până la 70% dintre
persoanele care trăiesc cu epilepsie ar putea să nu mai aibă crize, dacă vor
administra adecvat medicamentele anticonvulsive.
Întreruperea tratamentului anticonvulsiv poate fi luată
în considerare după 2 ani fără convulsii și trebuie să se țină cont de factorii
clinici, sociali și personali relevanți. O etiologie documentată a crizei și un
model electroencefalografic (EEG) anormal sunt cei doi predictori cei mai constanți
ai recurenței crizelor.
În țările cu venituri mici este posibil ca aproximativ
trei sferturi dintre persoanele cu epilepsie să nu primească tratamentul de
care au nevoie.
Acest lucru se numește „diferența de tratament”.
În multe țări cu venituri mici și medii există o
disponibilitate scăzută a medicamentelor antiepileptice. Un studiu recent a
constatat că disponibilitatea medie a medicamentelor antiepileptice generice în
sectorul public din țările cu venituri mici și medii este mai mică de 50%.
Acest lucru poate acționa ca o barieră în calea accesului la tratament. Este
posibil să se diagnosticheze și să se trateze majoritatea persoanelor cu
epilepsie la nivelul asistenței medicale primare fără a se utiliza echipamente
sofisticate.
Proiectele pilot ale Organizației Mondiale a Sănătății
(OMS) au indicat că formarea furnizorilor de asistență medicală primară pentru
a diagnostica și trata epilepsia poate reduce în mod eficient decalajul de
tratament al bolii.
Intervenția chirurgicală ar putea fi benefică pentru
pacienții care răspund slab la tratamentele medicamentoase.
Prevenire
Se estimează că 25% dintre cazurile de epilepsie pot fi
prevenite. Prevenirea traumatismelor craniene este cel mai eficient mod de a
preveni epilepsia posttraumatică. Îngrijirea perinatală adecvată poate reduce
cazurile noi de epilepsie cauzate de leziuni la naștere.
Utilizarea medicamentelor și a altor metode pentru a scăderea
temperaturii corporale poate reduce riscurile de apariție a crizelor febrile. Prevenirea
epilepsiei asociate cu accidentul vascular cerebral se concentrează pe
reducerea factorilor de risc cardiovascular, de exemplu, măsuri de prevenire
sau de control al hipertensiunii arteriale, diabetului și obezității, precum și
pe evitarea consumului de tutun și a consumului excesiv de alcool.
Infecțiile sistemului nervos central sunt cauze frecvente
de epilepsie în zonele tropicale, unde sunt concentrate multe țări cu venituri
mici și medii. Eliminarea paraziților din aceste medii și educația cu privire
la modul de evitare a infecțiilor pot fi modalități eficiente de reducere a
epilepsiei la nivel mondial, de exemplu a acelor cazuri provocate de
neurocisticeroză.
Impactul social
și economic
Epilepsia reprezintă mai mult de 0,5% din povara globală
a bolii, o măsură bazată pe timp care combină anii de viață pierduți din cauza
mortalității premature și timpul trăit într-o stare de sănătate mai puțin
satisfăcătoare. Epilepsia are implicații economice semnificative în ceea ce
privește nevoile de asistență medicală, decesele premature și pierderea
productivității muncii.
Impactul economic al epilepsiei variază în mod
semnificativ în funcție de durata și gravitatea afecțiunii, de răspunsul la
tratament și de mediul de îngrijire a sănătății. Costurile suportate din
buzunar și pierderile de productivitate creează sarcini substanțiale pentru
gospodării.
Un studiu economic din India a estimat că finanțarea
publică atât pentru tratamentul de primă și a doua linie, cât și pentru alte
costuri medicale, atenuează povara financiară a epilepsiei și este eficientă
din punct de vedere al costurilor.
Deși efectele sociale variază de la o țară la alta,
stigmatizarea și discriminarea cu care se confruntă persoanele cu epilepsie la
nivel mondial sunt adesea mai greu de depășit decât crizele în sine. Persoanele
care trăiesc cu epilepsie pot fi ținta prejudecăților. Stigma bolii poate
descuraja oamenii să caute tratament, pentru a evita să fie identificați cu
boala.
Drepturile
omului
Persoanele cu
epilepsie se pot confrunta cu un acces redus la oportunități educaționale, cu
refuzul de a obține un permis de conducere, cu bariere în calea accesului la
anumite ocupații și cu un acces redus la asigurări de sănătate și de viață. În
multe țări, legislația reflectă secole de neînțelegeri cu privire la epilepsie,
de exemplu, legile care permit anularea unei căsătorii pe motiv de epilepsie și
legile care refuză accesul persoanelor cu crize epileptice la restaurante,
teatre, centre de recreere și alte clădiri publice.
O legislație bazată pe standardele privind drepturile
omului acceptate la nivel internațional poate preveni discriminarea și
încălcarea drepturilor, poate îmbunătăți accesul la serviciile de asistență
medicală și poate crește calitatea vieții persoanelor cu epilepsie.
Răspunsul OMS
OMS și partenerii săi recunosc faptul că epilepsia este o
problemă majoră de sănătate publică. OMS, Liga Internațională împotriva Epilepsiei
(ILAE) și Biroul Internațional pentru Epilepsie (IBE) au condus Campania
globală împotriva epilepsiei pentru a scoate boala "din umbră",
pentru a oferi informații mai bune și a crește gradul de conștientizare cu
privire la epilepsie și pentru a consolida eforturile publice și private de
îmbunătățire a îngrijirii și de reducere a impactului bolii.
Aceste eforturi au contribuit la prioritizarea epilepsiei
în multe țări, ceea ce a dus la declarații regionale în toate cele 6 regiuni
ale OMS. Regiunea OMS din cele două Americi a aprobat Strategia și Planul de
acțiune privind epilepsia în 2011, iar rezoluția Adunării Mondiale a Sănătății
(WHA) privind povara globală a epilepsiei (WHA68.20) a fost aprobată în 2015.
Rezoluția îndeamnă statele membre să ia măsuri coordonate împotriva epilepsiei
și a consecințelor acesteia
În multe țări au fost realizate proiecte pentru a reduce
decalajul de tratament și morbiditatea persoanelor cu epilepsie, pentru a forma
și educa profesioniștii din domeniul sănătății, pentru a elimina stigmatizarea,
pentru a identifica potențiale strategii de prevenire și pentru a dezvolta
modele de integrare a îngrijirii epilepsiei în sistemele locale de sănătate.
Combinând mai multe strategii inovatoare, aceste proiecte
au demonstrat că există modalități simple și eficiente din punct de vedere al
costurilor de tratare a epilepsiei în mediile cu resurse reduse.
Programul OMS de reducere a decalajelor în materie de
tratament al epilepsiei și Programul de acțiune privind decalajele în materie
de sănătate mintală (mhGAP) au atins aceste obiective în Ghana, Mozambic,
Myanmar și Vietnam.
Aceste proiecte s-au axat pe extinderea competențelor
furnizorilor de asistență medicală primară și nespecializată la nivel comunitar
pentru a diagnostica, trata și urmări persoanele cu epilepsie. Aceste 4 programe pilot au dus la o creștere
considerabilă a accesului, astfel încât 6,5 milioane de persoane în plus au
acces la tratament pentru epilepsie în cazul în care au nevoie de acesta.
Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.
Publicate în aceeași zi
Cele mai citite
(P) Cum să creezi o masă elegantă pentru orice ocazie: sfatu ...
20 septembrie, 2024, 16:46
Medicul Adrian Hotineanu vrea scuze publice de la familia Va ...
16 august, 2024, 17:01
Justiția tocmai a „ucis” un medic. Decriminalizați malpraxis ...
08 noiembrie, 2024, 21:01
Incendiu la bordul unui avion. O țigaretă electronică a expl ...
20 septembrie, 2024, 13:59
Contactul sexual întrerupt, cea mai utilizată metodă printre ...
17 decembrie, 2024, 11:18
Cele mai actuale
Vox Populi
Cât timp așteptați o consultație la un medic specialist?
O zi15,43 %