Mihail Pâslă, fost director al CNSP, consultant internațional în domeniul managementului urgențelor în Sănătate Publică

În viziunea mea personală reforma Sănătății Publice este extrem de necesară, dacă nu chiar vitală, dar este supusă unor riscuri majore, care pot diminua esențial rezultatele scontate ale acesteia.

Riscuri sunt multe, însă eu voi evidenția numai câteva dintre ele:

1. Reforma urmează a fi realizată într-o perioadă politică și economică destul de complicată și într-un an electoral, fapt care nu poate să nu aibă un impact asupra calității acesteia;

2. În pofida desfășurării aparente a unor discuții și dialoguri publice, trebuie să recunoaștem că reforma a fost mai mult  impusă „de sus” și a fost acceptată sub presiune, atât de instituțiile medico-sanitare supuse reformării, cât și de către administrațiile publice locale. Argumentarea acestei afirmații poate fi următoarea: 

Pe de o parte, fuzionarea în componența unei structuri unice (Agenția Națională de Sănătate Publică) a 39 de instituții, care își pierd personalitatea juridică (iar unele chiar eventual vor dispărea),  a cauzat mai multe îngrijorări, nemulțumiri și dezacorduri, deși nu tot timpul expuse deschis din partea conducătorilor, dar și a personalului instituțiilor respective, care, la figurat vorbind, nu au fost „încântați” de perspectiva pierderii independenței și diminuării importanței instituțiilor sale.

Pe de altă parte, reforma prevede existența numai a 10 centre de sănătate publică, dar lasă deschisă întrebarea privind soarta celorlalte. În aceste condiții nu toată administrația publică a raioanelor (cu excepția celora unde vor fi amplasate centrele de sănătate publică) va fi încântată de desființarea sau reducerea capacităților actualelor centre de sănătate publică, dar și de „dispariția” din garnitura conducătorilor APL a coordonatorului „local” al controalelor și autorizațiilor sanitare. La fel nu este clar cine va îndeplini un șir de responsabilități în cadrul mai multor structuri raionale, care în trecut erau puse pe seama medicului sanitar șef al raionului (președintele consiliului raional de sănătate publică, vice-președintele comisiei extraordinare de sănătate publică, șeful serviciului medical al protecției civile și multe altele).

Prin urmare, acceptarea mai mult sub presiune decât după dorință a reformei prezintă un risc iminent de opunere tacită și tergiversări a activităților de reformare, atât din partea instituțiilor care cad sub incidența reformei, cât și a administrației publice locale. În acest context, nu pot să nu menționez că nivelul de comunicare în procesul elaborării și promovării reformei a fost insuficient.

3. Reducerea substanțială a numărului de funcții (în jurul la 1000), nefiind sincronizată cu adoptarea și implementarea mecanismelor de majorare a salariilor va cauza de facto micșorarea acestora, deoarece foarte multe persoane cumulează mai multe funcții. În consecință, va crește riscul scăderii continue a atractivității profesiilor din domeniul sănătății publice și, ca rezultat, a creșterii exodului specialiștilor, deficitul cărora și așa se apropie de cifre critice.

4. Centralizarea tuturor domeniilor de competență și responsabilitate ale Sănătății Publice în cadrul unei singure instituții (ANSP), precum și atribuirea acesteia a unor funcții nespecifice (acreditarea și evaluarea, controlul circulației medicamentelor, stupefiantelor, dispozitivelor medicale, a transplantului, etc.), care cel puțin nu se regăsesc în cele 10 Operațiuni Esențiale ale Sănătății Publice stabilite și recomandate de OMS,  prezintă un risc de suprasolicitare a aparatului central al Agenției, soldat cu diminuarea nivelului managementului instituțional și, ca rezultat, poate duce la perturbarea în acordarea serviciilor de sănătate publică, cauzând astfel nemulțumirea și dezamăgirea agenților economici, precum și a populației, în intențiile reformei.

5. Termenii de realizare a reformei sunt foarte restrânși, deși în pofida necesității stringente de a o efectua, prea mult timp s-a consumat pentru elaborarea și promovarea acesteia. Mai mult, chiar și fiindu-i dat startul, realizarea reformei deja întârzie și nu se încadrează în termenii stabiliți. Prin urmare, probabil că în anul acesta se va putea reuși numai formarea și, în cel mai bun caz,  asigurarea funcționalității Agenției Naționale de Sănătate Publică. Ar fi prea optimist însă să ne așteptăm la progrese vizibile în domeniul Sănătății Publice. Totodată, trebuie să fim conștienți că rezultate pozitive și progresele vor fi totuși cerute cu insistență de guvernare (doar suntem în an electoral), fapt ce prezintă un risc de mimare sau raportare declarativă a acestora;

6. Reforma prevede schimbări structurale esențiale, inclusiv a statelor de personal, apar posibilități de remanieri ale cadrelor, care, nu trebuie să negăm acest fapt, adesea sunt folosite pentru eliberarea de unii conducători incomozi, iar selectarea celor care îi vor înlocui în multe se bazează  pe alte principii decât cele ale profesionalismului și meritocrației, deși se creează falsa impresie că totul a fost respectat. Prin urmare, există un risc că realizarea reformei să fie încredințată nu celor mai bine pregătiți profesioniști, fapt care inevitabil poate să se răsfrângă asupra rezultatelor.

7. Reforma prevede apariția unei noi categorii de specialiști – inspectori sanitari de stat, care urmează să înlocuiască foștii medici șefi sanitari de stat. Este de menționat că în Legea nr.10-2009 privind supravegherea de stat a sănătății publice se operează cu noțiunea de ”personal autorizat cu drept de control de stat în domeniul sănătății publice”, iar în Regulamentul Agenției (HG 1069 din 18.12.2017) apare deja o noțiune nouă, cea de „inspector sanitar de stat”. În pofida faptului că anume acestei categorii de specialiști i se atribuie dreptul de control din numele statului, statutul acestora (cine și în ce condiții poate fi inspector sanitar, cerințele față de nivelul de pregătire profesională, modul de numire în funcție, etc.) nici în Lege nici în Regulamentul Agenției nu este reflectat (În Legea nr.10 din 2007 sunt expuse doar numai drepturile și nimic despre obligațiuni). Acest lucru generează riscuri de a permite (cel puțin ipotetic) acordarea dreptului de control de stat, inclusiv aplicarea unui șir de măsuri restrictive, unor persoane care pot avea alte interese decât cele de serviciu, precum și eventuale probleme de integritate.

8. Unul din predecesorii Agenției, și anume Centrul Național de Sănătate Publică, dispunea și până acuma dispune de o puternică componentă științifică, care, cel puțin așa se creează impresia, a fost scăpată din vedere. În regulamentul Agenției despre careva funcții în domeniul științific nu se indică nimic, postul de director adjunct responsabil de activitatea științifică nu este prevăzut, soarta laboratoarelor de cercetări științifice este incertă. Toate acestea, împreună luate, prezintă un risc de diminuare a suportului și argumentărilor științifice în procesul de elaborare și fundamentare a proiectelor de politici și strategii în domeniul Sănătății Publice, care este una din sarcinile de bază a Agenției.

Mi-am expus opinia privitor la eventualele riscuri nu în scop de critică. N-am avut onoarea să particip la elaborarea actualului concept al reformei Sănătății Publice și nu cunosc dacă riscurile respective au fost identificate, evaluate și luate în calcul. Ar vrea să cred că da. Totuși, având o oarecare experiență și cunoștințe în domeniul Sănătății Publice, am deces să mă expun, în speranța că aceste opinii vor fi utile pentru colegii mei, cărora le-a revenit o sarcină extrem de importantă și complicată de reformare a Sănătății Publice din țară.