Surzi la problemele persoanelor care nu aud. Doar trei tineri hipoacuzici au absolvit o facultate în ultimii trei ani

Sursa Foto: Arhivă personală

Ion Ciobanu, student SSAJ

07 iunie, 2018, 12:50

Vizualizări: 5494

Studiile superioare rămân un vis nerealizat pentru majoritatea oamenilor cu deficienţe de auz din Republica Moldova. În ultimii trei ani, doar trei tineri cu o astfel de dizabilitate au reuşit să absolvească o facultate, arată datele Asociaţiei Surzilor din Moldova.

Adriana Luca are 24 de ani, este originară din satul Horodiște, raionul Călărași și se numără printre puţinii tineri cu dizablităţi de auz care deţin o diplomă de studii universitare. Auzul foarte slab nu a împiedicat-o să-şi vadă visul împlinit. De pe băncile şcolii a îndrăgit limba franceză şi, deşi îi era greu să audă şi să înţeleagă corect cuvintele, a reuşit să atingă performanţe înalte în domeniu. A ocupat locul I la olimpiade raionale, iar apoi a absolvit cu succes Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine a Universităţii de Stat din Moldova. Astăzi, tânăra este în ultimul an de masterat la Facultatea de Relații Internaționale, Ştiințe Politice și Administrative, specializarea studii diplomatice.

„Dificultăţile m-au făcut mai puternică”

„Am avut multe greutăţi la capitolul comunicare în anii de studenţie. Totuşi, dificultăţile întâmpinate m-au motivat să fiu şi mai puternică, să-mi doresc din ce în ce mai mult. După terminarea facultăţii, n-am vrut să mă opresc, mi-am continuat studiile şi am efectuat un stagiu la Parlament, în cadrul Programului Democrație al PNUD Moldova. Am optat pentru postul de stagiar coordonare legislativă. Printre responsabilităţile de bază erau oferirea sprijinului în organizarea și participarea la întâlniri cu membrii Parlamentului, oferirea asistenței la colaborarea cu echipele PNUD Moldova, etc. Important e că în urma acestui stagiu am reuşit să obţin un post de muncă. Acum lucrez la Inspectoratul Național de Probațiune - Ministerul Justiției al RM”, povesteşte Adriana entuziasmată.

Sume mari pentru dispozitive auditive

Tânăra a putut să depăşească obstacolele inclusiv graţie aparatelor auditive performante, ce o ajută să avanseze în continuare. „Aceste dispozitive sunt scumpe. Le am datorită mamei mele, care muncește peste hotare”, spune Adriana. De asemenea, fata a învăţat să citească pe buze, astfel reuşind să înţeleagă ce spun profesorii şi colegii de curs.

Pictura, un refugiu

„Am exersat în continuu, chiar dacă am avut gândul că nu mai rezist, nu am renunţat! Când oboseam, mă refugiam în pictură, aici e mereu linişte, mă regăsesc şi mă reîncarc cu energie pozitivă de fiecare dată. Picturile şi studiile pe care le am, au făcut ca oamenii să mă aprecieze mult mai mult şi să mă vadă pe picior de egalitate, nu ca pe o persoană cu nevoi speciale”, mărturiseşte Adriana Luca. Ea încurajează orice persoană cu deficienţe de auz să depună toate eforturile pentru a face studii: „Urmaţi-vă visul! Chiar dacă nu veţi lucra pe specialitate, diploma de studii vă va aduce împlinirea că aţi reuşit”.

„Nu înţeleg mereu ce spun profesorii”

Dizabilitatea nu a împiedicat-o nici pe Tatiana Spancec (21 de ani), originară din satul Mârzeşti, raionul Orhei, ca după absolvirea Şcolii speciale nr.12 pentru copii hipoacuzici şi cu surditate tardivă din Chişinău, să-şi continue studiile într-o instituţie obişnuită, alături de tineri fără probleme de auz.

„Chiar dacă nu aud, eu sunt la fel ca ceilalţi semeni ai mei. Gândesc, iubesc, dansez, pictez... În prezent sunt studentă la Artă și Design, la Colegiul Tehnologic din Chişinău. Frecventez toate cursurile, deşi nu înțeleg mereu ce spun profesorii. Apelez la ajutorul colegilor mei să-mi explice mai simplu ce a spus profesorul, pot să-i contactez şi pe profesori când am anumite neclarităţi. În anumite situaţii apelez la serviciile de interpretare în limbaj mimico-gestual”, povesteşte fata.

Gramatica, o povară grea

Tatiana recunoaşte că la început i-a fost foarte greu: „În jur erau multe persoane noi, cu care nu puteam comunica, eu fiind singura care avea dizabilităţi de auz. Multe lucruri nu le înțelegeam, aveam nevoie de explicaţii suplimentare”.

Toate examenele şi testele le susţine în scris, inclusiv pe cele orale.

„Disciplinele ce țin de specialitate le susţin bine, dar obiectele de cultură generală mai rău, deoarece, ca toate persoanele cu deficienţe de auz, fac multe greşeli gramaticale. Aceste probleme apar din motiv că nouă ni se acordă puțină atenție la lecţiile la care avem nevoie de mai multe explicaţii. Deseori profesorii când explică ceva se află în mișcare şi eu nu pot întotdeauna să citesc pe buze, de multe ori aceştia nu aveau răbdare cu mine. Erau doar câteva profesoare care îmi acordau atenția necesară, adică îmi explicau materialul mai simplu“, mărturiseşte Tatiana.

Scrisul, singura metodă de a comunica

Din cauza emoţiilor şi a fricii de a fi respinsă, la început practic nu comunica deloc cu colegii. Dacă avea nevoie de ceva, comunica doar în scris, ca să nu-i deranjeze prea mult. Cu timpul însă s-a acomodat şi a început folosirea unor semne.

Tatiana ne-a mai spus că atunci când învăța la şcoala specială avea frică de lumea din jur, nu înțelegea pe nimeni. A decis să-şi continue studiile pentru a progresa, pentru a-şi învinge teama. Nu a reuşit însă să susţină Bacalaureatul, e prea complicat pentru persoanele cu dizabilităţi auditive, spune tânăra. În opinia ei, curriculumul ar trebui simplificat pentru tineri ca ea, oferindu-le şansa de a se menţine la acelaşi nivel cu restul.

Drepturi, şanse şi vise

„Noi avem dreptul şi nimeni nu ne interzice să facem studii superioare, dar, aflându-ne în această situaţie, avem nevoie de acces real la informațiile transmise atât verbal, cât și scris (adică ori să auzim suficient de bine cu ajutorul aparatelor auditive, ori să avem posibilitatea de a beneficia de serviciile unui interpret în limbaj mimico-gestual. Doar aşa vom putea participa pe deplin la toate activitățile de învățare”, a concluzionat Tatiana, cu care am comunicat în scris.

Este în ultimul an de studii, arde de nerăbdare să-şi ia diploma în domeniul Proiectarea vestimentaţiei moderne şi priveşte cu încredere în viitor: „Sunt pasionată de design vestimentar și sper să am firma mea în viitorul apropiat sau să mă angajez la un designer renumit, pentru a învăța toate secretele din acest domeniu”.

BAC-ul îi taie orice aspiraţie

Denis Postoroncă, originar din Dumbrăviţa, raionul Cantemir, are deficienţe de auz şi de vorbire din copilărie. La cei 21 de ani ai săi este elev în ultimul an la Școala de Meserii pentru Surzi și Hipoacuzici din Chişinău, unde învaţă meseria de cizmar, fiind specializat în confecţionarea încălţămintei ortopedice. Am discutat cu Denis cu ajutorul unui interpret al limbajului mimico-gestual. Tânărul ne-a spus că este pasionat de munca sa, pentru că este o ieşire din situaţie, poate câştiga un ban fie la fabrică, fie la vreo cizmărie. Dacă ar avea posibilitatea, i-ar plăcea să facă şi altceva, să devină profesor de şoferie la o şcoală auto sau chiar să facă o universitate, dar din cauza Bacalaureatului visul său devine imposibil, spune Denis.

Auzul nu i-a permis să-şi urmeze studiile

Serghei Goludeţ nu aude din copilărie şi se exprimă cu greu. Din cauza că s-a simţit neînţeles atunci când a încercat să-şi găsească o slujbă, a hotărât să se întoarcă la Școala de Meserii pentru Surzi și Hipoacuzici pentru a se angaja ca profesor la specialitatea sculptor în lemn, pe care a absolvit-o în urmă cu 12 ani. E mulţumit că are un serviciu stabil acum, chiar dacă salariul de profesor nu-i ajunge să-şi întreţină familia. Pune suflet în toate lucrările şi creaţiile sale, dar recunoaşte că are un sentiment de neîmplinire din cauza că dizabilitatea nu i-a permis să-şi urmeze studiile la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice, la profilul sculptură sau artă decorativă. Totuşi, spune Serghei, este mândru când vede iconostasul făcut de mâna lui pentru Biserica „Sfântul Nicolae” din oraşul Hânceşti, iar munca şi lucrările sale sunt apreciate de multă lume.

Ce spun profesorii

„Elevii surzi sunt cei mai dezavantajați faţă de ceilalţi”

Mariana Jalbă, director adjunct al Școlii de Meserii pentru Surzi și Hipoacuzici din Municipiul Chişinău.

„Toţi copiii pot învăţa, unii mai bine, alţii mai greu. În cazul elevilor cu surditate cea mai mare problemă este că aceştia prezintă dificultăți de înțelegere a cerințelor și a problemelor din cadrul orelor sau a examenelor. Majoritatea dintre ei au note mici din cauza greşelilor gramaticale. Este adevărat că elevii surzi sunt cei mai dezavantajați față de ceilalţi elevii din şcoala noastră, mai ales când aceştia aleg să-şi continue studiile şi trebuie să susţină BAC-ul. Din această cauză, mulţi dintre ei nu au șansa să absolvească un liceu, să urmeze o facultate și nici să se angajeze pe domeniu, fiind nevoiți să trăiască cu venituri foarte mici și să se simtă discriminați.

„Mecanismul de educaţie incluzivă nu funcţionează până la capăt”

Loreta Handrabura, fostă viceministră a Educaţiei, autoarea cărţii „Metode moderne de studiere al limbajului mimico-gestual în Republica Moldova”

În Moldova există un mecanism de educaţie incluzivă, însă acesta nu funcţionează până la capăt. În cazul nevăzătorilor, spre exemplu, faptul că percep informaţia auditiv la orele de curs facilitează, într-un anumit fel, procesul de studii. În cazul persoanelor cu surditate este nevoie de interpreţi şi este necesar de oferit tot pachetul de informaţii ca aceştia prin lectură să însuşească materia. Problema e că dizabilitatea de auz este una mai specifică, ce necesită o abordare diferită, şi, din acest motiv, este nevoie de măsuri care să fie în conformitate cu necesităţile acestor persoane. Pentru că studiile înseamnă dezbateri, discuţii, comunicare, iar deseori aceste persoane cunosc un număr limitat de cuvinte şi din acest motiv dialogul acestora suferă.

„Nu văd impedimente de integrare educaţională…”

Otilia Dandara, prorector pentru activitate didactică, Universitatea de Stat din Moldova

USM este o instituţie deschisă, care nu face discriminare. Avem un centru pentru nevăzători şi slabvăzători. În ceea ce ţine de persoanele cu dizabilităţi auditive, nu există condiţii speciale. Ele nu au nevoie de adaptări suplimentare - se pot mişca uşor, văd bine, toate examenele sunt în formă scrisă, la ore în ultimul timp sunt folosite tehnologii moderne de prezentare a informaţiei ca Power Point… Nu văd niciun impediment de integrare educaţională.

Este important ca aceşti tineri să fie pregătiţi în şcolile de cultură generală, să aibă o bază, să poată scrie şi citi. Dacă va veni cineva la universitate cunoscând doar limbajul semnelor, e ca şi cum am primi la studii un oricare tânăr fără dizabilitate care nu a mers la şcoală şi nu ştie să scrie şi să citească.

„Măcar un interpret al limbajului semnelor, în fiecare universitate”

Cornelia Bodorin, dr. conferenţiar universitar la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”

La universitatea noastră nu există măsuri speciale pentru integrarea educaţională a persoanelor cu deficienţe de auz. Ar trebui de creat o reţea FM care să le permită să audieze în căşti speciale ceea ce se discută la cursuri. De asemenea, nu avem interpreţi mimico-gestuali. În experienţa mea de peste 17 ani la universitate, am avut doar trei studenţi cu deficienţe auditive severe, iar fiecare învăţa fie prin lectură, fie era însoţit de un interpret. Pentru ca aceste persoane să aibă şanse mai mari de incluziune educaţională trebuie de început acest proces din grădiniţă. Ar fi bine ca fiecare universitate să aibă cel puţin o persoană pregătită care să cunoască limbajul semnelor, astfel multe din barierele pe care le întâmpină aceste persoane ar dispărea.

„Mulţi dintre aceşti copii nici nu îndrăznesc să viseze la universitate”

Natalia Babici, director executiv al Asociaţiei Surzilor din Moldova:

Incluziunea educaţională a copiilor cu dizabilităţi de auz este o problemă foarte importantă pentru noi. Mulţi dintre aceşti tineri nici măcar nu îndrăznesc să viseze la universitate, doar pentru că ei învaţă şi se exprimă altfel. Cu părere de rău, aceşti tineri se confruntă cu discriminarea, marginalizarea şi excluderea.

În ultimii trei ani, cunoaştem doar trei persoane cu dizabilităţi de auz severe care au absolvit o universitate. Numărul este atât de mic, deoarece puţini dintre elevii cu deficienţe auditive au un nivel de instruire suficient pentru a putea susţine Bacalaureatul.

Incluziunea, cu bune şi cu rele

Procesul de includere a acestor copii în şcolile generale, pe care l-a început Ministerul Educaţiei, are o intenţie bună, însă credem că rezultatul va fi unul şi mai rău decât situaţia de azi, deoarece cadrele didactice din şcolile generale nu vor şti cum să comunice cu aceşti copii, ei nu cunosc limbajul semnelor, cum să le explice acestor copii materia predată. O persoană cu deficienţă de auz poate învăţa scrisul şi cititul doar dacă cel care-l învaţă ştie să-i explice în limbajul semnelor sensul fiecărui cuvânt. Aceste persoane ar putea să înveţe în şcolile generale doar dacă ar fi însoţiţi permanent de un interpret.

Cine pregăteşte interpreţi?

Ne dorim ca în special Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” să pregătească specialişti de limbaj al semnelor la specialitatea Psihopedagogie Specială. A funcţionat doar timp de doi ani un asemenea program de masterat unde persoanele cu deficienţe de auz erau pregătite să cunoască limbajul mimico-gestual şi cei de vedere studiau alfabetul Braille.

Un interpret la 150 de persoane

În Moldova există doar 17 interpreţi autorizaţi de Ministerul Justiţiei - 4 la Chişinau, 3 la Bălţi, câte unul la Cahul şi la Cimişlia. Ceilalţi sunt angajaţi la şcolile speciale.

„Astfel, noi avem cam un interpret la 150 de persoane, dar ar fi nevoie minim de doi interpreţi la 50 de persoane. Cea mai bună situaţie este în Finlanda, unde există un interpret la şapte persoane care nu aud”, a menţionat Natalia Babici, director executiv al Asociaţiei Surzilor din Moldova.

5000 – aproximativ atâtea persoane cu dizabilităţi auditive (copii şi adulţi) sunt în Republica Moldova, potrivit datelor Asociaţiei Surzilor.

Ce spune legislaţia?

În Republica Moldova, potrivit art. 27 p.3 al Legii privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități, persoanelor cu dizabilităţi li se garantează „condiţii necesare pentru educaţie, instruire, pregătirea profesională, formarea vocaţională şi formarea continuă, pe tot parcursul vieţii, fără discriminare şi în condiţii de egalitate cu ceilalţi cetăţeni”.

Preambulul Programului de dezvoltare a educaţiei incluzive în Republica Moldova pentru anii 2011- 2020 prevede că statul are drept obiectiv focalizarea atenţiei educaţionale pe grupurile marginalizate/excluse. Concepţia educaţiei incluzive, ca parte integrantă a paradigmei „Educaţie pentru Toţi”, „are menirea de a fundamenta procesele de asigurare a condiţiilor adecvate necesităţilor educaţionale şi de valorificare a diferenţelor individuale ale tuturor copiilor, tinerilor şi adulţilor pe parcursul întregii vieţi”.

Potrivit Codului Educaţiei al Republicii Moldova, art.3, „educaţia incluzivă va corespunde diversităţii copiilor şi cerinţelor individuale de dezvoltare şi oferă oportunităţi şi şanse egale de a beneficia de educaţie de calitate în medii comune de învăţare”.

Conform Raportului cu privire la incluziunea socială a copiilor cu dizabilități senzoriale, realizat de Avocatul Poporului în 2017 (p.20), s-a constatat că nu există statistici generalizate cu referire la numărul copiilor cu deficiențe de auz cu vârsta cuprinsă între 0-18 ani.

Ziua mondială de luptă împotriva cancerului. În Moldova, cancerul rămâne a doua cauză principală de deces

O gravidă a murit acasă, așteptând salvarea

După un an de interimat, Ministerul Sănătății anunță concurs pentru funcția de director la Institutul de Neurologie și Neurochirurgie „Diomid Gherman”

Tag: persoane cu deficiențe de auz, incluziune

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.