Malpraxisul medical revine în legislația moldovenească. De ce documentul ar putea face mai mult rău medicilor, decât îi va proteja

Sursa Foto: Foto: Grewer Law

Irina Papuc

30 noiembrie, 2018, 19:14

Vizualizări: 7036

Legea cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului ar putea fi modificată la mai multe articole și completată cu noțiuni noi, inclusiv cu noțiunea de malpraxis medical. Inițiativa aparține unui grup de deputați care și-a propus, după mai multe încercări eșuate ale Ministerului Sănătății, să reglementeze malpraxisul medical.

Numai că deputații fac exact aceleași greșeli de definire pe care le-au făcut între anii 2014 și 2016 juriștii Ministerului Sănătății, iar legea, dacă va fi votată în formula actuală, ar putea genera mai multe riscuri pentru medici, deoarece ar putea fi trași la răspundere pentru erori care nu le pot fi imputate.

Proiectul de lege de modificare a Legii cu privire la drepturile și responsabilitățile pacientului a fost înregistrat la Parlament acum 8 zile, pe 22 noiembrie, iar astăzi deja a fost inclus pe ordinea de zi a ședinței plenare. Autorii documentului propun noi noțiuni pentru pacient, ce drepturi are pacientul, se înseamnă servicii de sănătate, prestatori al serviciilor de sănătate, lucrător medical, act medical, rudă apropiată, reprezentant legal etc și reglementează consimțământul informat al pacientului și modul de acțiune al lucrătorilor medicali în cazuri urgente unde este imposibilă obținerea acestuia.

În aceeași ordine de idei s-a propus și reglementarea malpraxisului, prin următoarea definiție:

Malpraxis medical: eroare profesională, săvârșită în efectuarea actului medical, generatoare de prejudicii asupra pacientului, implicând răspunderea civilă a lucrătorului medical, a instituției medicale și a producătorului de produse medicale.

Astfel, din legea existentă va dispărea elementul de prejudiciere a pacientului „conștient”, ceea ce nu avea nicio legătură cu malpraxisul, în esență.

De asemenea, spre deosebire de proiectele de legi anterioare, autorii au inclus în lege și condițiile în care medicii nu pot fi trași la răspundere, cum ar fi dotarea proastă cu tehnică medicală, reacții adverse și complicații ce pot surveni în urma intervențiilor și procedurilor aplicate și sunt acceptate în literatura și practica medicală, când acționează în situații de urgență etc. Aceste condiții, ce nu pot fi imputate lucrătorului medical, nu au făcut parte din legile propuse anterior, ceea ce ar fi complicat mai mult condiția în care se află acesta.

De asemenea, se reglementează situațiile în care furnizorii de servicii de sănătate pot fi trași la răspundere: infecții nosocomiale ce puteau fi controlate, menținerea în uz a unor utilate cu defecte cunoscute, folosirea tehnicii și medicamentelor cu termenul de valabilitate expirat, nerespectarea regulamentelor interne.

Totuși, legislatorii au ales să definească malpraxisul prin prisma erorii, așa cum s-a întâmplat la prima tentativă a ministerului din anul 2014 de a reglementa malpraxisul medical, precum și în 2016, când a existat prima tentativă de a realiza Codul Sănătății și unde s-a încercat reglementarea malpraxisului medical, însă documentul a fost retras din consultările publice de către autor.

Anterior, Sănătate INFO a scris numeroase articole și a realizat și o campanie de informare, citând experți în sănătate din țară și din afară, privind diferența dintre eroarea medicală și greșeala medicală. Cele două nu trebuie confundate, întrucât ar putea obliga lucrătorii medicali să-și asume vina nejustificat.

Astfel, experții diferențiază eroarea și greșeala astfel:

Greșeală - neaplicarea sau nerespectarea unor norme de comportament profesional pe care un alt profesionist, în aceleași condiții nu le-ar fi efectuat greșit. Rezultă că elementul esențial al greșelii îl constituie capacitatea profesională care, în condiții similare de lucru, evita greșeala.

Dacă vorbim de erori, atunci ele sunt separate în erori de fapt (ce țin de natura actului medical, de natura lucrului în sine) și de erori de normă (ce țin de lacune de atitudine profesională).

„Prin studierea erorilor de fapt se pot trage învățăminte care ajută la dezvoltarea artei medicale, iar prin cercetarea erorilor de norma, generatoare de prejudicii, se poate încerca evitarea acestora”, observa într-o lucrare a sa profesorul universitar George Cristian Curca.

Eroare de fapt – nu poate fi neimputabilă, deoarece nu a putut fi prevăzută și este o consecință a imperfecțiunii științei medicale la un moment dat, unei reacții particulare a bolnavului, care duc la cunoașterea falsă a unei situații de fapt. Se menționează că o eroare de fapt va fi produsă de orice medic pus în aceleași condiții.

Eroare de normă – este imputabilă și ține de domeniul conștiinței profesionale și se omologhează cu greșeala. Acest tip de erori pot fi generate prin comisiune (acțiuni care nu sunt necesare, dar sunt întreprinse de către lucrătorul medical) și prin omisiune (atunci când sunt necesare acțiuni din partea doctorului, dar ele nu sunt întreprinse).

Deci, greșeala reprezintă nerespectarea sau neaplicarea normelor privind comportamentul profesional al unui prestator de servicii de sănătate, în contextul în care un alt lucrător medical sau farmaceutic, în aceleași condiții, le-ar fi respectat și aplicat; iar, eroarea înseamnă producerea unui prejudiciu asupra pacientului din cauza naturii lucrurilor, situație în care orice medic, în aceleași condiții de activitate, ar fi produs același prejudiciu.

Cristian Curca exemplifica în lucrarea sa eroarea și greșeala, iar Sănătate INFO a prezentat cazuri similare în articolele următoare:

CAMPANIE// Unmedic i-a tăiat unui bolnav o bucată de țesut adipos, deși trebuia să-i scoată apendicele. Instanța a adus argumente de ce nu este malpraxis

CAMPANIE// Undoctor poate pierde în judecată un proces de malpraxis chiar dacă a realizat ointervenție corect, fără abateri

CAMPANIE// Ceeste eroarea și greșeala în medicină. Care dintre ele nu are nicio legătură cumalpraxisul

Subiectul a fost abordat de mai multe ori și de Vasile Astărăstoaie, fost președinte al Colegiului Medicilor din România:

„Datorită presiunii opiniei publice, exprimata prin mass-media, există o conspirație între medici/public și mass-media, în cadrul căreia se propagă ideea infailibilității medicinei. Se considera că, odată ajunși la medic, pacienții se vor vindeca și daca nu se obține acest rezultat, atunci sigur este malpraxis. Nu se ține cont de faptul că fiecare pacient este unic și are o individualitate biologică și că, de regulă, medicul trebuie să individualizeze tratamentul, iar adesea, reacțiile organismului sunt imprevizibile. Orbiți de magia științei, hazardul este exclus din practica medicală, deși el constituie un factor important. Nu se acceptă faptul că întotdeauna medicul utilizează mijloacele pe care le are la îndemână și nu cele mai bune mijloace care sunt trecute în literatura științifică. Nu se ține cont de faptul că erorile țin de practica medicală și că doar acele greșeli pe care un medic bun plasat în aceleași circumstanțe nu le-ar fi comis, sunt imputabile”, menționa Astărăstoaie, în cadrul unei conferințe privind malpraxisul la Iași în 2017.

„Există o necunoaștere de către cei îndreptățiți să analizeze malpraxisul a diferenței între risc justificat (legitim) și risc nejustificat, între eroare și greșeală. Nu există act medical, chiar și cel mai banal, care sa nu fie însoțit de riscuri. De aceea, o primă diferențiere trebuie făcută între riscul oportun (calculat, controlat, legitimat), care este asumat pentru că salvează de la un pericol mai mare bolnavul și riscul inoportun care este necontrolabil și creează un pericol mai mare decât boala propriu-zisa, este o manifestare a orgoliului medical. În această balanță, între riscul oportun și cel inoportun, se rezolvă, în fapt, acuzațiile de malpraxis. Neacceptarea riscurilor conduce la o medicină defensivă, costisitoare și dăunătoare pentru un pacient. Nu orice eroare medicală este imputabilă. În medicină apar erori de fapt (tine de natura actului medical) care sunt neimputabile, nu pot fi prevăzute și se produc în contextul unei activități perfect normale, sunt opera hazardului, și există erori de normă, care țin de lacune de atitudine profesională”, mai spunea profesorul.

În ceea ce privește cerințele exagerate față de capacitățile unui medic – el nu poate vindeca complet un pacient, legislația germană prevede că medicul, chiar și în cadrul unui contract de servicii, este obligat doar să efectueze un tratament profesional standard și să nu-l vindece. În legislația franceză, de exemplu, se indică clar că trebuie să existe trei condiții de bază pentru atragerea la răspundere, iar acestea sunt: neglijența sau orice fapt care duce la justificarea răspunderii civile, cu excepțiile de „no-fault” (neimputabile), a doua condiție este existența prejudiciului în baza căruia victima cere despăgubiri, iar al treilea element obligatoriu este demonstrarea legăturii cauzale dintre acțiunile sau inacțiunile medicului și prejudiciul existent. De fapt, aceste trei condiții se regăsesc în legislația tuturor țărilor care reglementează malpraxisul medical.

Asigurarea medicilor de malpraxis, în afara legii

Institutul pentru Drepturile Omului a realizat anultrecut un studiu pe marginea problemei malpraxisului în Republica Moldova. Una dintre problemele esențiale menționate este lipsa resurselor financiare pentru asigurarea medicilor de acuzațiile de malpraxis. Medicii au declarat că ar fi de acord să plătească o asigurare care să-i apere, dacă ar beneficia de salarii suficiente încât să poată să acopere asemenea cheltuieli. Spitalele însă nu pot asigura acum astfel de cheltuieli, așa cum nu asigură nici CNAM.

Noi modificări la Legea anti-tutun. Fumatul, inclusiv folosirea țigaretelor electronice și a narghilelei, interzise în mai multe spații publice. Bătălia pentru fumatul la terase a fost pierdută

Standarde duble, dar nu europene la Guvern: Executivul blochează de câteva luni un proiect de Lege care încurcă industriei tutunului

Încă un medic acuzat de malpraxis. Acesta ar fi încălcat regulile de acordare a asistenței medicale care au dus la decesul unui pacient oncologic

Tag: malpraxis, lege responsabilitatile pacientului greseala eroare md

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.