FOTO//Marginalizat de oameni, înțeles de animale. Povestea unui copil din Telenești cu deficiențe de auz

Sursa Foto: Elena Covalenco//Sănătate INFO

Violeta Colesnic//Foto: Elena Covalenco

01 decembrie, 2023, 13:52

Vizualizări: 2894

Născuți într-o lume în care fiecare sunet este dat la minim, copiii fără auz sau care aud parțial caută puterea de a comunica, de a auzi și de a se face auziți de cei din jurul lor.

Pentru a înțelege cum este lumea lor, încercați să vă acoperiți urechile strâns cu degetele. Veți observa că aveți o pierdere a auzului, că sunetul cuvintelor celor care vă vorbesc este neclar, estompat și că vă este destul de greu să înțelegeți ce se cere de la dvs.

Exact așa se simt ei.

De exemplu, un copil cu o pierdere severă a auzului aude doar dacă îi vorbiți la câțiva centimetri de ureche. Prin urmare, distanța este extrem de importantă pentru înțelegerea și învățarea de cuvinte noi.

Din păcate, de multe ori, distanța aceasta nu este atât fizică, cât socială.

Mihai Spălatu este un adolescent de 14 ani și învață la școala gimnazială din satul Ghiliceni, raionul Telenești. Are deficiențe de auz de mic și din această cauză este mereu discriminat atât de copii, cât și de adulți.

Băiatul avea puțin peste un an când părinții lui au descoperit că ceva nu este în regulă cu auzul lui. Bănuiala a apărut atunci când în casă răsuna muzica, iar el nu reacționa la fel ca ceilalți copii, nu dansa și nici nu-și imita părinții atunci când dansau. Inițial, ei s-au gândit că, fiind primul lor copil, așa ar trebui să fie și că nu toți copiii sunt la fel: unora le place muzica, altora nu.

Anual, aproximativ 100 de copii din Moldova sunt diagnosticați cu surditate neuro-senzorială.

Într-o zi, părinții lui Mihai s-au gândit să îi pună căștile de la telefon în urechi pentru a verifica dacă micuțul lor aude. Când i le-au pus, au observat că băiatul a avut o reacție diferită decât de obicei; mimica feței lui s-a schimbat complet. În acel moment, părinții au decis că trebuie să consulte medicul de familie.

Natalia Spălatu, mama lui Mihai: „Cum adică nu aude?" a fost reacția medicului. „Nu cred. Cum să nu audă? Totul o să fie bine." Mă gândesc că a fost greu de crezut și pentru noi, dar și pentru medic. Toți ne spuneau că ni se pare, că așa-s copiii, că abia se dezvoltă, că mai încolo o să vedem că totul o să fie bine, că o să mai crească, o să-i pocnească ceva acolo în ureche și o să înceapă să audă bine. Când îl strigam pe nume parcă reacționa. Sau poate că noi voiam să credem asta ori poate era o coincidență că atunci când îl strigam el întorcea capul spre noi. Dar ne-am înșelat tare, pentru că nu era așa cum voiam noi să credem.

Și au început multe, foarte multe controale. Inițial au decis să meargă la Chișinău pentru o examinare mai amănunțită. Bănuiala a fost că de vină sunt polipii, așa că au revenit la Telenești, unde băiatului i-au fost extirpați polipii. A urmat o perioadă de reabilitare, în care părinții așteptau ceva schimbări, așteptau să revină auzul copilului.

„El era, parcă, în altă lume”

Natalia Spălatu: Când avea în jur de trei ani și jumătate, educatoarea de la grădiniță mi-a spus că Mihai nu reacționează la tot ce se întâmplă în jurul lui și stă mai mult izolat de ceilalți. El era parcă în altă lume. Toți copiii alergau, se jucau, iar el era mai tăcut și stătea cuminte într-un colț. Atunci am decis să mergem la Centrul Republican de Audiologie de la Clinica „Emilian Coţaga”. Acolo i-au făcut mai multe investigații și ni s-a spus că problema lui ar putea fi din cauza glandelor, așa că i-au fost extirpate și o parte din glande. Era primul nostru băiat, așa că ascultam de medici și aveam încredere că va fi totul bine, dar…nu a fost. Știți, am făcut multe investigații, dar nici în ziua de astăzi nu avem un diagnostic corect.

Surditatea dobândită, care apare în timpul sarcinii, poate fi cauzată de diverși factori. Printre cele mai frecvente cauze se numără meningita, megalovirusul, traumatismele cranio-cerebrale și administrarea preparatelor oto-toxice. De asemenea, pre-maturitatea sau traumatismele la naștere pot contribui la apariția surdității dobândite.

Natalia spune că nașterea lui Mihai a fost grea, că la un moment dat s-a pus problema dacă să salveze mama sau copilul.

Femeia bănuiește că anume atunci a apărut problema lui Mihai. La noi în sat au fost niște specialiști din Rusia, care mi-au spus că în cazul nașterilor cu complicații, cum a fost în cazul lui Mihai, copiilor li se dau ceva preparate pentru sistemul nervos, dar eu nu știu dacă i s-a dat ori nu, că nimeni nu m-a întrebat nimic și nici nu mi-a spus ce i-au făcut.

Peste două săptămâni de la operație, medicul le-a confirmat că intervenția a decurs cu succes. Cu toate acestea, li s-a sugerat să mai aștepte, deoarece nu se cunoștea cu precizie dacă problema provenea de la glande sau nu.

Natalia Spălatu: Acasă, când îi vorbeam de aproape, ne auzea, dar de la distanță, nu. În fine, am făcut audiograma și ni s-a dat aparat auditiv. Pentru aparat nu am plătit, dar pentru operații ni s-a spus că trebuie să plătim. Și la Telenești, și la Chișinău am plătit. Fără bani nu se face nimic la noi la țară. Că ai tu ban sau nu ai, nu interesează pe nimeni.

Aparatele auditive funcționează ca un simplu microfon, doar că foarte mic: prind sunetul, îl amplifică și îl transmit către centrul cerebral de recunoaștere a sunetelor.

Primul aparat auditiv le-a fost oferit gratuit. După ce acesta s-a defectat, au mers să îl repare la o clinică specializată. Acolo li s-a spus că pentru reparație trebuie să achite 18.000 de lei, o sumă pe care ei nu și-o permiteau.

Natalia Spălatu: Și eu le-am spus în față că nici nu avem așa bani, suntem niște oameni simpli de la țară. Ei au zis că dacă dvs. nu puteți să plătiți, nici noi nu putem să vă ajutăm. Nici nu am luat aparatul acela acasă, l-am lăsat acolo. Abia mai târziu am fost și l-am recuperat de la ei.

Când specialiștii de la Centrul Republican de Audiologie au aflat despre problema lor, i-au chemat și le-au oferit aparate auditive pentru ambele urechi. Până atunci Mihai purta un singur aparat. Natalia își amintește că din cauza dezamăgirii nu a mai vrut să umble și să afle de ce copilul ei a primit un singur aparat și nu două, precum le-a prescris medicul.

Centrul Republican de Audiologie, Protezare Auditivă şi Reabilitare Medico-Pedagogică a fost fondat în 2006 în cadrul Clinicii „Emilian Coțaga”, gestionată de Institutul Mamei și Copilului” și anual aici sunt diagnosticați și tratați peste 4.500 de pacienţi, atât copii, cât și adulții. Din cauză că sala în care se făcea diagnosticul auzului nu era bine izolată fonic, medicii întâmpinau dificultăți în diagnosticarea corectă. Abia în 2019, Centrul a fost dotat cu utilaj modern, iar cabinetele au fost izolate fonic pentru un diagnostic cât mai exact, oferind servicii medicale în domeniul audiologiei şi protezării auditiv.

Deși este deja adolescent, Mihai mai iese în drum să se joace cu copiii. El nu are telefon mobil sau calculator, prin urmare copilăria lui este una în afara lumii virtuale. Părinții încearcă să-l protejeze cum pot, mai ales când merge la joacă. Îi amintesc să aibă grijă să evite loviturile, iar vara Mihai poartă mereu pălărie pentru a se feri de soare și pentru a preveni transpirația excesivă, care poate afecta aparatul auditiv. Copiii care poartă aparate auditive trebuie să respecte câteva reguli, pentru că într-un moment de neatenție, îl pot scăpa jos și călca în picioare, ne-a explicat Natalia.

Din păcate, Mihai se confruntă cu etichete și stereotipuri din partea copiilor și colegilor de școală, ceea ce îl supără foarte tare. Vecinii și oamenii din sat au percepții greșite, considerând că, dacă Mihai iese la joacă cu ceilalți copii, înseamnă că nu are nicio problemă.

Natalia Spălatu: Acești copii sunt discriminați de semeni, dar și de adulți. Vecinii, oamenii din sat spun că dacă el iese în drum cu ceilalți copii, înseamnă că nu are nimic. Au fost foarte mari probleme. Și sunt și în ziua de azi. Au fost probleme că l-au lovit și a venit cu aparatul în mână. Părinții nu vorbesc acasă cu copiii lor despre problema lui Mihai sau să le spună să nu-l lovească. El nu prea iese cu copiii la joacă, pentru că nu se simte bine în preajma lor, din motiv că nu prea îi aude și nu îi înțelege. Sunt doar câteva fetițe aici care se joacă cu el în drum.

Mihai a venit de la școală plângând, cu aparatul auditiv în buzunar

A fost lovit de un coleg de clasă atât de tare, încât atunci când aparatul s-a lipit de ureche s-a jupuit pielea. La școală, lucrurile sunt foarte dificile pentru el. Există zile în care nu vrea să meargă deloc la lecții. Spune că nu se simte bine acolo.

Copiii cu deficiențe de auz învață limba, ascultând cum vorbesc cei din preajma lor. Ei pot să nu cunoască numele colegilor lor de clasă, respectiv, pot părea retrași și izolați.

Natalia Spălatu: El nu vrea... spune că ar prefera să facă orice altceva, numai să nu meargă la școală. Sunt dimineți când eu plâng și îl rog să se ducă la școală. Stă în prima bancă, înțelege bine materia care i se predă, dar refuză să citească. În schimb, scrie foarte frumos, caligrafic. L-am întrebat de ce nu vrea să citească cu voce, dar niciodată nu îmi răspunde, așa că nu știu de ce… Mihai lucrează foarte, foarte mult. Avem o sută de oi, viței, capre, purcei. Laptele trebuie muls, brânza trebuie sărată, trebuie așezată, la piață trebuie de dus cu marfa. Uneori dorm doar câte două ore pe noapte, așa că el mă ajută foarte mult în gospodărie, și cu sora lui cea micuță stă, și prin casă aspiră, și vesela spală.

Teama de a fi respins sau neînțeles este o traumă serioasă pentru persoanele cu deficiențe de auz. Uneori, diferența poate afecta profund caracterul, de aceea, mersul la școală pentru Mihai este o mare provocare.

Periodic familia merge cu Mihai la Chișinău pentru controale. Există posibilitatea de a-i pune aparat cohlear, dar Natalia spune că nu este de acord, deși nu are o explicație clară a fricii ei.

Natalia Spălatu: Ne gândim că el o să se descurce așa. Noi nu suntem de acord să îi punem aparat cohlear. Știu că o fetiță care purta astfel de aparat l-a pierdut și ca să îi pună altul îi trebuie 2000 de euro. Noi nu vrem, avem parcă o frică nu știu cum. Mă doare tare când se discută despre ajutorul bănesc pe care îl primește Mihai și oameni spun că: „Ei, dar băiatul tău este sănătos, are mâini și picioare, aveți din ce trăi, pentru ce-ți trebuie să iei ajutor de la stat? Mihai ia o indemnizație de 1800 de lei.

Pentru că este marginalizat de oameni, Mihai a îndrăgit animalele. Are căprițele lui pe care le îngrijește și le hrănește. A avut și iepuri, iar când s-au îmbolnăvit și au murit toți, Mihai a plâns foarte mult. Îi plac porumbeii, așa că petrece mult timp în preajma lor. Așa se face că băiatul este mai fericit și liniștit printre animalele de care îngrijește, pentru că ele nu-l insultă, nu-l discriminează și îl ascultă. Îl aud.

În timpul liber băiatului îi place să asculte muzică în căști, chiar dacă și prin aparatul auditiv. Folosește telefonul mamei pentru asta, așa că și-ar dori niște căști mai bune, care ar amplifica sunetul, și un telefon al său, dar… se descurcă cu ce are.

„M-am trezit într-o baltă de sânge, dar nu simțeam durere. Știam că trebuie să salvez copilul”. Confesiunile unei mame care a născut prematur un bebeluș de doar 1 200 de grame

„Au scos-o moartă...Capul copilului ieșea și se ducea înapoi…”

VIDEO//Sportul în aer liber. Cum a reușit jurnalistul Vitalie Guțu să-și facă din alergat un tabiet și ce transformare a fizică a obținut

Tag: #EDreptulTauSaFiiSanatos

Categoria: Știri Interne

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.