Autor: Virginia Dumitraș

După ce a absolvit USMF „N. Testemițanu”, Viorica Chelban din Slobozia Mare, raionul Cahul, a profitat de toate oportunitățile pentru a deveni un specialist bun.  A învățat la Paris și Londra, iar astăzi este medic la University College London Hospital, unul dintre cele mai renumite spitale universitare din lume.

În 2010 a plecat în Marea Britanie pentru a face o parte din rezidențiat. Ulterior, în 2011 a primit o bursă de la guvernul francez pentru a continua rezidențiatul în medicină internă în Paris, la facultatea Pierre et Marie Curie, din cadrul Universității Sorbona. „Am plecat din Moldova pentru a mă specializa, nu în semn de protest pentru sistemul nostru medical“, ne-a mărturisit tânăra din Moldova.

Și nu a greșit. La Paris a fost impresionată de respectul pacienților față de medici, dar și de dorința doctorilor de a demonstra lumii că medicina franceză este foarte bună. „Medicii francezi sunt mereu în competiție cu specialiștii din alte țări în ceea ce ține de cercetări si știință“, spune Viorica Chelban.

Potrivit ei, structura rezidențiatului în Franța nu e foarte diferită de cea din Republica Moldova. Se pune însă mare accent pe practică. „Diferența e în numărul mare de ore pe care un rezident le lucrează și în responsabilitățile pe care le are. Ceea ce ține de partea academică, un rezident petrece mai mult timp într-o rotație, câte 6 luni în fiecare secție ceea ce oferă mai mult timp pentru a căpăta deprinderile și cunoștințele necesare în specialitatea respectivă. Toate rotațiile sunt doar în secțiile pe specialitatea aleasă, în cazul meu –medicina internă și doar una este în altă specialitate, la alegerea rezidentului“, povestește Viorica Chelban.

█ Medic ORL-ist care tratează Estonienii. „În spitalele din Estonia totul e ca în poveste: condiții, tehnologii, oportunități. Moldova a rămas în urmă cu 30-50 de ani cu tot ceea ce este în spitale“

La Paris, dar și la Londra a învățat de la cei mai buni. A lucrat cu specialiști care au mișcat medicina din loc precum: Marie Germaine  Bousser și echipa acesteia, care în 1993 au descoperit CADASIL, una din ultimele maladii neurologice identificate. La University College din Londra a lucrat cu o echipă, care face cercetări avansate în hemato-oncologie și care contribuie la crearea protocoalelor de tratament utilizate pe larg în toata lumea.

În 2013, când a terminat rezidențiatul, Viorica Chelban a revenit în Marea Britanie, pentru a lucra la University College London Hospital. Astăzi, tânăra, specialistă în medicină internă face proceduri, intervenții medicale, dar și predă studenților de la anul IV de facultate. 

Ziua de muncă începe la 8.00 și se termină la 17.30. Începe cu o ședința în care se discută ce s-a petrecut în timpul nopții și care este planul pentru fiecare pacient din secție. Urmează vizita la pacienți, efectuarea procedurilor și investigațiilor, primirea pacienților noi și a urgențelor. „În timpul săptămânii au loc ședințe multidisciplinare în cadrul acestora discutăm cu colegii din alte specialități cazurile complicate. Avem cluburi de discuție unde analizăm publicațiile și studiile recente pe specialitate și lucrul cu studenții și rezidenții. O săptămâna din opt facem gărzi de noapte“, specifică Viorica. Cea mai lunga gardă și-o amintește și azi. A durat 24 de ore continuu, în secția de cardiologie, din Londra, după ce colegul care ar fi trebuit să preia garda de noapte s-a îmbolnăvit. „Nu am putut pleca și lăsa pacienții singuri, deci am rămas în spital pentru 24 de ore. Asistentele medicale m-au ajutat foarte mult și pacienții au fost înțelegători“, rememorează medicul.

„În Marea Britanie nu există asigurare obligatorie“

Spune că în Marea Britanie, sistemul de sănătate este finanțat în totalitate din bugetul de stat și că nu există asigurare obligatorie în medicină. „Toate cheltuielile efectuate de cărte Sistemul Național de Sănătate trebuie să demonstreze că reprezintă cea mai eficientă soluție, la cel mai mic preț. De aici și încep studiile și cercetările, pentru a găsi noi soluții de tratament, cele mai eficiente soluții, cele mai bune tratamente și intervenții cu cea mai scurtă spitalizare“, explică Viorica. Nu există nici mită. „Medicina e gratuită și accesibilă pentru toți cetățenii de aceea nu are rost sa dai mită. Cadourile, de obicei ciocolate, la finele tratamentului sunt acceptate ca un mod de recunoștință și nu sunt considerate mită. Daca cineva vrea sa plătească pentru ca o investigație sau tratament să fie inițiată mai rapid atunci apelează la o clinica privată“, afirmă doctorul.

Tot statul finanțează și proiectele de cercetare. Un rol important îl are însă și societatea civilă care contribuie prin acte de caritate și prin donații. „Puțini se gândesc să investească sau să doneze în domeniul cercetării în medicină din Republica Moldova“, spune cu regret Viorica.

Și-ar dori să vadă că și medicii din Republica Moldova lucrează în aceleași condiții. Pentru aceasta este însă nevoie de bani. „Ca să se dezvolte, medicina are nevoie de investiții și de susținere din partea statului și a societății. Cetățenii ar trebui să ceară servicii medicale de calitate de la medici și să fie dispuși să contribuie la dezvoltarea sistemului medical“, spune specialista.

În cât timp crede că sistemul medical moldovenesc va ajunge la nivelul celui din Marea Britanie? „Totul depinde de ce investiții vor fi efectuate în sistemul de sănătate. Putem ajunge la nivelul lor în câțiva ani, ori niciodată. Trebuie de investit în specializarea medicilor, în salarizarea lor, în dotarea spitalelor și în accesul pacienților la tratament“, adaugă Viorica.

Deși nu știe când va alege o nouă destinație, Viorica Chelban spune că în curând va reveni în Republica Moldova. Nu se știe însă pentru câtă vreme.

█ Articole relaționate:

Aureliu Batrînac, cardiochirurg: „Pentru celebritate e suficientă o piesă. Alegi o sală cu 2.000 de locuri şi te vor cunoaşte mii de oameni. Eu trebuie să operez zece ani ca să mă cunoască atâta lume” 

Povestea lui Jan Drobeniuc, epidemiologul moldovean stabilit în SUA. „Aici, viața nu mai e un proces de supraviețuire. Pot să mă focusez pe cercetare, fără frustrări” 

Povestea unui neurolog moldovean care muncește în Germania