Profesor Oleg Lozan: „Lipsa reformelor nu înseamnă stabilitate, ci degradare. Foarte multă lume din acest sistem nu mai poate tolera lipsa progresului”

Sursa Foto: Arhivă personală

Elena Cioina

07 mai, 2020, 08:50

Vizualizări: 6285

Despre reforme esențiale și palpabile în sistemul de sănătate se vorbește de ani de zile. Însă, deși suntem în secolul XXI și Moldova atinge în curând 30 de ani de independență, medicina se face încă în condițiile anilor sovietici – cu echipamente vechi, în clădiri neadaptate sistemelor de sănătate moderne și cu un exod continuu al halatelor albe și o lipsă de perspectivă chiar și pentru cei cu ani de stagiu în spate.

Toată această situație ne-a prins acum în pandemia de COVID-19 și ne-a arătat, ca în oglindă, cât de subdezvoltați suntem. Autoritățile și-au schimbat și ele retorica și ne-au asigurat că Sănătatea și Educația vor deveni domenii prioritare în programele lor de guvernare. Oare? Specialiștii în domeniu spun că e momentul potrivit să începem acum schimbările în sistem, pentru că după ce mai trece isteria cu pandemia, ne vom relaxa din nou și lucrurile riscă să rămână la fel. Însă de această dată, cei care ar trebui să-și asume rolul de inițiatori ai reformelor și punerea lor pe picioare trebuie să fie aleșii poporului. De ce anume o platformă parlamentară de comunicare ar putea reuși să miște carul din loc l-am întrebat pe Prof. Oleg Lozan, director al Școlii de Management în Sănătate Publică, care de câteva săptămâni

Domnule Prof.Lozan, în ultima perioadă ați devenit destul de vocal pe rețelele de socializare și practic toate postările pe care le faceți seamănă mai mult a îndemn pentru autorități că e tocmai momentul potrivit să acționeze, să demonstreze că vor să înceapă reforme în sistemul de sănătate. Ce vă face să credeți că e momentul potrivit?

Cred din mai multe considerente. Noi avem o istorie de aproape 30 de ani de când reforme substanțiale în moștenitul sistem sovietic Semașko nu prea au fost, cu mici excepții, dacă ne referim la sistemul asigurării obligatorii în sistemul de sănătate, reforma în asistența medicală primară și în rest am cam bătut pasul pe loc. Însă chiar și cele pe care le-am realizat până în prezent necesită a fi modernizate și continuate. Ăsta e primul argument.

Al doilea. Pandemia a jucat rolul hârtiei de turnesol și ne-a arătat perfect tuturor - managerilor, lucrătorilor medicali, populației și chiar politicienilor - cât de vulnerabil, slab și necoordonat este acest sistem de sănătate. Unii chiar refuzau uneori să-l numească sistem. Este prea răzlețit și la nivel central, și la nivel local. Elementele acestui sistem lucrează între ele răzlețit, fără să se sincronizeze într-un sistem modern de sănătate.

Dar, noi suntem în plină epidemie de COVID-19. Încă nu mergem în scădere cu numărul de infectați, din păcate. Credeți că au timp să se gândească mințile luminoase din acest domeniu ce reforme trebuie făcute?

Nu doar că au timp , dar au și sfânta obligație să se gândească anume acum la acest lucru. Mă întorc la argumentul de mai sus – anume acum toată societatea înțelege ce trebuie să facă și unde e necesar să acționeze. Și anume acum trebuie să pregătim reformele pe termen lung cu viziuni strategice, dar și tactice, pe care trebuie să le luăm de urgență în pregătire în eventualitatea unui al doilea, al treilea val al pandemiei. Or, despre aceste valuri ne vorbesc toate autoritățile competente din domeniul sănătății publice, începând cu Organizația Mondială a Sănătății, Centrul de Control al Maladiilor din SUA, etc.

Am mai scris undeva că ideea de a face reforme după pandemie este una păguboasă, or, mentalitatea noastră ne va reorienta îndată prioritățile spre alte lucruri decât reforma în domeniul sănătății. Ea este nepopulară, dar este extrem de vitală. În așa un sistem al sănătății nu pot coexista nici medicii, dar nici pacienții nu pot primi servicii medicale de calitate.

Dle Prof. Lozan, ca să se întâmple niște reforme adevărate în acest sistem e nevoie în primul rând de scop și de viziune. Cum vă imaginați acest lucru din moment ce comunitatea medicală e amorfă la acest capitol, politicul e răzlețit și cu interese de partid?

Aveți dreptate, noi în primul rând trebuie să avem o viziune de transformare a sistemului de sănătate. Și această viziune trebuie să fie nu doar comună, dar și una de consens a întregii societăți, nicidecum a unui sau altui partid politic. Această viziune nu poate fi realizată altfel decât printr-un dialog larg de consens civic național și această reformă e chiar un teren pentru comunicare între absolut tot ce înseamnă mediu public, privat, departamental, neguvernamental, intern, extern, parteneri de dezvoltare.

Noi știm câte eforturi se depun în acest domeniu și din păcate faptul că aceste eforturi nu sunt sistematizate duce la pierderea a o groază de resurse materiale, financiare și foarte important la pierderea de resurse umane. Uitați-vă la exodul masiv care are loc în ultimii ani din Republica Moldova și el are loc, inclusiv, din cauza că nu se întâmplă reforme. Transformarea acestui sistem este imperativă. Ea are importantă nu de gradul unu, dar de gradul zero, adică e foarte importantă. Și oricât de straniu v-ar părea, acum e important să se pornească acest dialog.

Bun. Deja sunt voci ale unor partide politice din parlament care spun că e nevoie de aceste reforme substanțiale despre care vorbiți. Pe de altă parte, aceste partide au fost la guvernare ani de zile. De ce le-am crede acum că vor să facă lucruri bune pentru sistem și nu o fac pentru a obține dividende politice?

Eu mă bucur că apar aceste voci și vor mai fi. Sper că până la urmă toate partidele care au reprezentanți în Parlament, dar și parteneri în afara lui, mă refer la societatea civilă inclusiv, va lua parte la acest proces. Cred că noi trebuie să privim puțin mai larg lucrurile și să nu privim retrospectiv. Astăzi suntem într-o altă realitate și ar fi cazul să scoatem partea pozitivă a experiențelor, fiindcă experiența este foarte utilă în acest proces de elaborare a viziunii. Această viziune trebuie să se soldeze cu două platforme mari – una legislativă, care va răspunde la întrebarea ce trebuie să facem, și aici mă refer la revederea Codului Sănătății, la compartimente anume, precum cel privind crearea Colegiului Medicilor sau la dezvoltarea sistemului de sănătate electronic. Sunt o mulțime de alte arii, care nu se regăsesc în niciun fel în legislația Republicii Moldova.

Acum, la întrebarea cum ar trebui să se facă aceste lucruri – prin partea strategică, iar strategia, în opinia mai multor experți în domeniu pe termen lung va discredita acest lucru. De aceea, este vital pentru Republica Moldova să aibă o foaie de parcurs și maxim o strategie pe o perioadă de 3-5 ani, cu extindere pe viitor. Acțiunile trebuie să înceapă acum.

Dacă vorbim strict de reforme, pe ce ar trebui să se concentreze specialiștii din acest domeniu?

În primul rând trebuie să se renunțe la greșeala care a fost făcută în ultimii ani – reformă fragmentată, doar a spitalelor, doar a medicinei de familie, doar a Serviciului de Supraveghere de Stat a Sănătății Publice sau doar a Serviciului de Asistență Medicală Urgentă Prespitalicească. Sistemul trebuie privind în ansamblu, or, orice reformă într-un domeniu concret se răsfrânge asupra altora.

Noi acum trăim într-un paradox sau într-un non-sens al serviciului de sănătate, fiindcă avem o comunicare extrem de slabă și la nivel central, și la nivel local. Problemele în Sănătate nu vin dintr-un segment concret, dar și din comunicarea între servicii. Nu mai vorbesc despre reforma spitalicească pe care multă lume o înțelege prin închiderea spitalelor. Nu este chiar așa. Noi avem nevoie și de reprofilarea lor în anumite segmente, dar nici spital nu poate fi numit în secolul XXI o clădire construită cu 70 de ani în urmă și cu WC la capătul coridorului. Scuzați, dar sunt alte criterii de calitate și de prestare a serviciilor medicale în lumea contemporană.

Cele mai multe dintre spitalele din Moldova nu sunt adecvate și au „ars” una după alta în această pandemie. Mă refer la spitalele raionale, unde s-au infectat foarte mulți medici și acest lucru s-a întâmplat și din cauză că nu corespund condițiilor contemporane ale unui spital. Sunt construite cu mulți ani în urmă, pentru fluxuri mari de pacienți și din materiale împotriva tuturor criteriilor contemporane epidemiologice.

Foarte grav este că marea lor majoritate nu au în statele lor de personal epidemiologi, și încă multe alte lipsuri există. Toate ne-au arătat în această pandemie ce înseamnă, de fapt, un spital clasic raional și ridică un mare semn de întrebare privind utilitatea folosirii acestor instituții.

Dar, uitați-vă că și premierul, și președintele au o înțelegere greșită a reformei spitalelor sau mai bine zis a tentativelor de reformare de până acum...Ei vorbesc acum că spitalele urmau să fie închise...

Și în cadrul acestei platforme unice de comunicare trebuie să definim în principiu ce înseamnă un spital și e păcat că factorul politic comunică prea puțin cu mediul profesional. Noi vorbeam cu vreo 5 ani în urmă cu Dvs despre politizarea funcțiilor de conducere în sistemul sănătății, or, și acest factor a dus la scăderea drastică a calității actului medical. Chiar și acum factorul politic a prevalat și acest lucru nu a adus plus valoare sistemului sănătății, ci dimpotrivă, a adus foarte multă confuzie, chiar dacă foarte multe instituții guvernamentale și-au făcut destul de bine treaba.

Dumneavoastră ați făcut parte acum din grupul de lucru al punctului focal de la Ministerul Sănătății. Din ceea ce ați observat care este, în general, înțelegea politicului a problemelor din sănătate? Ce știu ei despre ele?

De fapt, nu doar în cadrul punctului focal am avut fericita ocazie să observ atitudinea politicului. Am 20 de ani în spate de când comunic cu manageri de diferite nivelurile și din absolut toate domeniile. Din aceste considerente nu mă voi referi la o perioadă istorică concretă, pentru că, eu cred, că e o boală care durează deja 30 de ani. Politicul nostru manifestă aceeași simptomatică de neînțelegere până la capăt al acestui domeniu.Însă avem și vina noastă, a clasei medicale, că nu am fost capabili să ducem mesajele către politic și de a formula clar ce vrem noi de la clasa politică.

Este și vina politicului, este o apatie din partea lor. Politicul privește domeniul sănătății ca pe un sistem care consumă, neînțelegând impactul enorm asupra economiei sănătoase, or, oameni sănătoși înseamnă, până la urmă, prosperitatea țării.

Și apoi cred că suntem parteneri pe măsură, ne merităm unii pe alții. Am arătat în toți acești ani că suntem incapabili să ne autoorganizăm în colegii medicale, să formulăm revendicări clare, astfel contribuind la această stare de lucruri.

Din păcate, noi avem doar voci răzlețite și aceste voci nu întotdeauna manifestă doleanțele generale. Sunt voci care au, poate, și anumite interese politice sau chiar personale. Nu există în comunitatea medicală o părere consolidată la acest capitol.

De ce o platformă parlamentară? De ce nu o platformă a oamenilor din sistem?

Pentru că există posibilitatea cea mai bună pentru un dialog larg între toți decidenții vieții sociale. Apoi, pentru că ei votează Guvernul și legile și este important să le înțeleagă bine. Și, pentru că pe platforma guvernamentală am eșuat de zeci de ori.

Da, dar ei știu cel mai bine din interior cu ce probleme se confruntă?

Nu există comunitate medicală. Vedeți pe undeva Liga Medicilor, Colegiul Medicilor, Asociațiile profesionale? Unde-I interesul și capacitatea acestei comunități de a vorbi despre reforme?

Dar cei din Parlament vor trebui oricum să se consulte cu mințile luminate din acest domeniu... și tocmai parlamentarii au fost cei care altă dată au blocat reforme în sănătate. Amintiți-vă de reforma spitalelor lansată în 2013... De piedicile și modificările care s-au făcut le Legea privind controlul tutunului, la inițiativele privind crearea Colegiului Medicilor...

Tocmai de asta responsabilitatea trebuie pusă pe ei.

Acum, vedeți cumva o dorință acerbă a lucrătorilor din sistemul medical de a fi parte a acestor reforme despre care vorbim?

Știți, la nivel personal foarte multă lume din acest sistem nu mai este atât de tăcută și nu mai poate tolera lipsa progresului în domeniu. Foarte mulți dintre cei care au ani de stagiu sunt disperați și pesimiști în privința viitorului lor. Foarte mulți dintre lucrătorii tineri sunt disperați de condițiile în care activează și mai mult disperă din cauza lipsei perspectivei. Noi nu avem nici măcar vânt proaspăt în sistemul sănătății, măcar o speranță spre mai bine.

Pe de o parte vorbim că pleacă medicii, că salariile lor sunt mici, că le lipsesc condițiile, muncesc cu utilaje vechi, cu ei se comunică prost, și noi nu facem nimic. În afară de declarații, în ultimii ani în acest sistem nu s-a întâmplat nimic. Și nu cred că pandemia este o scuză ca să perpetuăm această stare de incertitudine. Noi vorbim despre elita clasei intelectuale din Republica Moldova și nu avem dreptul să o menținem într-un asemenea hal.

Vă întrebați mai devreme unde sunt asociațiile profesionale, liga medicilor. Aș mai adăuga Sindicatele. De ce nu vin tocmai ele cu o asemenea inițiativă? Nu putem spune că nu există....

Să vorbim sincer, marea lor majoritate au o activitate formală și nu veți auzi o asemenea inițiativă din partea lor niciodată. Din păcate. M-ați întrebat despre dorința de schimbare. Ei bine, nu toți au această dorință. Foarte multă lume din acest sistem se află în zona de confort și aici vorbesc în special de cei care controlează fluxurile informaționale, materiale, financiare din domeniul sănătății, etc. De-acolo vine rezistența către schimbare. Ei sunt foarte atenți la toate inițiativele respective, de aceea presiunea și vocea specialiștilor este acum crucială. Oamenii trebuie să-și revendice drepturile efortului depus pe parcursul celor 11 ani de studii, de instruire și formare profesională.

Ce riscuri credeți că există pentru acest sistem, dar și pentru noi, cetățenii de rând, dacă inclusiv după ce se mai potolește pandemia, lucrurile nu se vor schimba?

Vreau să vă destăinui o percepție personală. Să nu credeți că dacă nu ne reformăm, rămânem pe loc. Nici pe aproape. Noi din păcate degradăm și degradăm cu viteză uimitoare. De aceea, lipsa reformelor nu înseamnă stabilitate, ci degradare. Pandemia ne-a arătat cât de mult înseamnă un sistem nereformat. Dincolo de vieți și dincolo de sănătate, ne-a arătat criza financiară, economică și morală, dacă vreți. Este prea scump acest lucru, ca să-l treci cu vederea.

Și mai am un mesaj pentru aleșii poporului, pe care i-am menționat în repetate rânduri în aceste zile. Este prea mare luxul de a se face nevăzuți și neauziți și fără luare de atitudine la acest capitol. Și este prea mare luxul pentru ei de a se limita la niște declarații populiste, emoționale. Este nevoie de abordări pragmatice, or, pentru asta i-a votat poporul, indiferent de culoarea lor politică.

Domnule Prof. Lozan, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Juozas Galdikas: „Sistemul de despăgubire fără dovada va reduce stresul printre lucrătorii medicali, iar pacienții vor simți că statului îi pasă de ei și de sănătatea lor”

„Suntem pe muchie de cuțit. Rujeola ne-a înconjurat din toate părțile”. Interviu cu Nicolae Furtună, șef al Direcției maladii transmisibile la ANSP

Tag: reforme sistemul de sănătate, COVID-19, platformă parlamentară

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.