Ion Dumbrăveanu, androlog: „Confundăm sexul cu iubirea, nu știm pentru ce ne este dat penisul și ce este erecția. Îl folosim cu un singur scop - cel al plăcerii de moment”

Sursa Foto:

redactor

19 ianuarie, 2016, 19:59

Vizualizări: 16059

Autor: Elena Cioina

Bărbații din Moldova, în marea lor majoritate, sunt rușinoși, inhibați și cu o mulțime de prejudecăți atunci când trebuie să vorbească despre sănătatea lor. Ei nu acceptă că pot avea probleme emoționale, de virilitate sau sexualitate. Din contra, cei mai mulți se cred foarte potenți, pentru că suntem popor sudic și femeile nu ar avea de ce să se plângă. Nu vor să accepte că ar putea avea o problemă de fertilitate, și din acest motiv nu au copii. De obicei, dau vina pe femeie. Despre toate aceste constatări vorbesc andrologii, care mai adaugă că ne-am pomenit în acest cerc vicios, pentru că nu avem suficientă educație și nu ne interesează sănătatea bărbatului. Chiar și doctorii o ignoră. Cauza problemei pornește însă din familie și continuă în societate. Tata nu știe cum să-și educe fiul, cum să respecte și să iubească o femeie, pentru că nici pe el nimeni nu l-a învățat. Iar mama nu e bărbat. Pe scurt – bărbatul moldovean e lăsat să se descurce cu sănătatea lui cum îl duce capul și de multe ori acolo e haos. Cât de virili sunt bărbații din Moldova, de unde li se trage această rușine de a vorbi despre problemele lor, a încercat să ne explice președintele Societății de Andrologie și Sănătate Sexuală din Moldova, Ion Dumbrăveanu.

Domnule Dumbrăveanu, despre sănatatea bărbaților, mai ales cea emoțională și sexuală, aproape că nu se discută. Poate doar în cercurile de specialiști, dar nu mai mult. Bărbații din Moldova, cumva nu au probleme legate de sănătate lor sexuală ori suntem prea pudici ca să vorbim deschis pe această temă?

E adevărat, e o temă tabu. Mi-e greu să explic chiar dacă mă ocup de această problemă de aproape două decenii. Sănătatea bărbatului e o temă mai puțin populară nu doar în Moldova, ci și în străinătate, cu excepția ultimelor decenii. De ce e tabu? Cred că și bărbații poartă o parte din vină și societatea, care crede că bărbatul este cel puternic, că el trebuie să fie totul, nu trebuie să se îmbolnăvească, nu trebuie în general să aibă probleme. Pe undeva e adevărat. Oamenii transpun situația bărbatului la istorie, ghidându-se de faptul că marile victorii au fost obținute de bărbați. Or, cei care au câștigat au fost unici, prin urmare concepția societății este greșită.

Înțeleg că noi suntem un popor mai conservator, ziceam mai pudici, dar Vestul e mult mai dezvoltat și mă mir când ne spuneți că și acolo sănătatea bărbatului e lăsată la o parte?

Vestul a luat-o în altă direcție și cred că e greșită. Multe țări din Vest au sărit dintr-o extremă în alta. Cealaltă extremă înseamnă unisex. În foarte multe țări din Vest nu prea există El și Ea. Bărbatul nu este promovat și cred că e o greșeală extraordinară. Noi așa suntem concepuți de natură – este bărbatul, este femeia și este cuplul - un tot întreg. Doar așa putem să ne dezvoltăm. Nu mă refer la întreg Vestul. Dacă luăm partea conștientă a civilizației, atunci aceasta și-a dat seama despre extrema în care s-au pomenit și în ultimul timp andrologia sau știința despre bărbat a început să se dezvolte foarte mult, în special în Europa de Vest, mai puțin la noi. Germania, Italia studiază intensiv bărbatul și particularitățile lui. Acolo sunt societăți de andrologie, specialiști interesați de domeniu, în Spania, Franța e la fel.

Și la noi câte studii s-au făcut despre sănătatea bărbatului?

Noi pe de o parte avem școala veche, inclusiv cea medicală, și pe de altă parte este cultura noastră generală, din care lipsesc cunoștințele despre bărbat. Noi practic nu vrem să recunoaștem că bărbatul are problemele lui și femeia ale sale. Astfel, bărbatul este lăsat la o parte atât din punct de vedere medical, cât și social. De la bărbat se așteaptă în primul rând succese.

Dar însuși bărbatul nostru moldovean este dispus să accepte că nu întotdeauna poate fi de succes și poate avea probleme emoționale, sexuale, de reproducere, etc?

Mai puțin. Este iarăși o lipsă de educație elementară și o lipsă de cultură generală a populației noastre. Eu promovez destul de mult masculinitatea, dar am impresia că puțini au nevoie de ea. De exemplu, bărbații nu se adresează la doctor. Ei nu acceptă că pot fi bolnavi.

Care ar fi explicația?

Pe undeva e genetic, pe undeva de vină sunt problemele sociale. Cine trebuie să se ocupe de această educație e în primul rând familia și apoi societatea. Am impresia că greșeala comisă de către societatea noastră, iertată să-mi fie comparația și nu vreau să fiu atacat de feministe, a fost făcută la începutul sec.XX de Roza Luxemburg și Clara Țetkin care au spus că toți suntem egali și femeia poate să înlocuiască bărbatul, că nu trebuie să facem nicio diferență între sexe, etc. Este o greșeală fundamentală și de aici s-a ruinat fundația.

Noi trebuie să recunoaștem că din punct de vedere social, medical, relațional noi suntem diferiți, dar numai împreună formăm un cuplu. Chiar și din punct de vedere medical, vizual parcă organismele sunt la fel, dar funcțional sunt complet diferite.

Ați spus că educația ar trebui să înceapă în primul rând în familie și să continue în societate...

Așa este. Trebuie să continuăm cu grădinița, cu școala și apoi cu instituțiile superioare, locul de muncă, etc. Ce se întâmplă însă, câte familii din Moldova sunt complete și câte incomplete? Or, în educația și dezvoltarea copilului exemplul ambilor părinți contează. Când e vorba de educarea bărbatului, atunci exemplul tatălui este esențial. Fiul are nevoie de un model și de obicei acesta este tata. Pentru că un copil nu va face ceea ce îi spui, dar ceea ce vede. El va vedea cum se comportă tata cu mama, cât respect îi poartă, cât de mult o iubește. Așa va face și el. Dacă tatăl va fuma, va sta picior peste picior în fața televizorului, așa va face și el.

Și pe tata cine-l învață să-și educe fiul? El de unde să știe cum e mai bine?

Ar trebui să existe școli sau cel puțin informație profesionistă. O să-mi spuneți că este internetul. Da, dar acolo există atâta informație incompetentă și dacă părintele nu are suficiente cunoștințe, atunci le va lua drept profesioniste. Poate face mai rău. Dar, ca să revenim la educația bărbatului. Din familie, el se duce la grădiniță și acolo este educat și înconjurat de femei, la școală dacă este un bărbat, doi, atunci ei sunt unici. Mai departe începe separarea profesiilor – în pentru femei și pentru bărbați, separarea distracțiilor – bărbații au gașca lor, femeile pe a lor.

Bun, dar asta nu e un lucru rău până la urmă, mai ales că și dvs spuneți că trebuie să existe această separare și fiecare să își cunoască rolul său. Ceea ce vreau să înțeleg este de unde începe rușinea asta a bărbaților de a nu vorbi despre problemele de sănătate?

E o trăsătură genetică și e vorba de aceeași educație. Așa este firea noastră.

Din totdeauna a fost așa?

Nu cred. Dacă ne uităm la poporul nostru, care potrivit istoriei se trage de la romani sau poate invers, apoi de câte ori am fost în Italia, acolo bărbații sunt absolut altfel. Ei vorbesc deschis despre problemele lor de sănătate, or, la noi se întâmplă exact invers. Dacă luăm din punct de vedere istoric, și la poporul român bărbatul era educat altfel. El era educat să fie bărbat. Asta nu înseamnă un bărbat care are forță, putere, ci care știe să își respecte soția, fiica, s-o ocrotească și s-o iubească. Și această educație se transmitea din generație în generație. Comportamentul bărbatului era urmărit de părinți și chiar de biserică. La un moment dat acest fir s-a pierdut.

Când s-a pierdut? În perioada sovietică?

Cam aici și s-a pierdut și s-a luat o pistă educațională greșită. S-a uitat rolul familiei. Acesta a fost doar declarativ. Școala în loc să se ocupe de educația sufletului și a deprinderilor de viață, educa în copii o ideologie sau alta și atunci câteva generații s-au pierdut. Iar după 90 în general ne-am pomenit în haos, fiindcă așa și nu știm încotro s-o luăm. Avem familii separate, distruse. Starea societății, vrei nu vrei, se reflectă și asupra bărbaților. Dacă e să ne uităm la speranța de viață, atunci a bărbaților e mai scurtă cu 8 ani decât speranța de viață a femeilor, cu o mortalitate extrem de mare din cauza accidentelor sau tumorilor. Deci, bărbații sunt foarte afectați.

Dacă e să vorbim despre stres – cum îl suportă bărbatul și cum îl suportă femeia? Ea este extrovertă și își varsă emoțiile, bărbatul, din contra, este introvert. Așa este firea lui. El va aduna totul în sine. Dragi femei, el nu va spune niciodată ce are, trebuie să vă resemnați și să-l lăsați să-și revină. Așa e firea lui. E adevărat, la un moment dat răbufnește. Asta se manifestă printr-o patologie fizică sau psihică.

Domnule Dumbrăveanu, cât de dezvoltat este domeniul andrologiei în Moldova?

Nu este dezvoltat. Andrologia este abia la începuturi. În Vest, unde domeniul andrologiei a început să se dezvolte mai activ începând cu anii 90, s-a demonstrat că știința despre bărbat cuprinde mai multe ramuri ale medicinei, că este interdisciplinară. Dacă fac o parantenză, atunci pe plan mondial aproape 70 la sută dintre andrologi sunt de proveniență primară urologi, aproximativ 20% sunt endocrinologi și 10% reprezintă alte specialități – psihologi, dermato-venerologi, cardiologi, etc. Mulți cred că andrologia este doar urologie și se ocupă de studierea organelor genitale ale bărbatului, pentru că asta îl deosebește pe El de Ea. Nici pe departe nu este așa, doar că partea asta e vizibilă. Mai sunt hormonii, care sunt complet diferiți de cei ai femeilor, mai este aspectul psihoemoțional care e la fel de diferit de cel al femeii. Și atunci trebuie să cunoști foarte bine particularitățile bărbatului. Astfel, un androlog trebuie să aibă cunoștințe în urologie, endocrinologie, psihologie, dermato-venerologie, cardiologie și atunci când le aplică poate avea grijă corect de sănătate bărbatului.

În Moldova avem suficienți medici andrologi?

Suntem numărați pe degete. Majoritatea sunt concentrați în Chișinău, unul lucrează la Bălți. Nu trebuie să fie mulți andrologi. Cunoștințele elementare despre sănătatea bărbatului trebuie să le aibă toți medicii, inclusiv cei de familie, interniștii sau cardiologii. Asta s-a descoperit la sfârșitul secolului trecut, începutul secolului nostru și asta este una dintre direcțiile la nivelul medicinei mondiale. În Moldova încercăm să facem ceea ce putem.

Întrebarea la care mă gândesc acum e dacă un medic de familie mai are timp să deslușească foarte bine și ce probleme sexuale ori emoționale are pacientul -bărbat? Probabil cu restul se descurcă mai ușor?

Nu discută, pentru că nu are timp. Noi atâtea am aruncat pe umerii lor, că ei nu reușesc să discute cu bărbați despre problemele lor. În plus, mulți nici nu au cunoștințele necesare și uneori nici dorință.

Din câte știu ați făcut un studiu despre sănătatea generală și cea sexuală a bărbatului din Moldova. La ce concluzii ați ajuns?

Pe lângă întrebările despre sănătatea lor generală, scopul nostru a fost să aflăm cât de potenți sunt bărbații din Moldova. Toți se laudă că suntem foarte potenți, că suntem popor sudic. Am constatat că nici pe departe nu suntem atât de virili precum ne place să ne lăudăm. Dacă luăm per total, practic fiecare al doilea bărbat din țara noastră a cam uitat ce înseamnă virilitate. Din păcate, procentul este mare și printre bărbații cu vârsta până la 30 de ani. Aproape jumătate dintre bărbații noștri nu sunt capabili să aibă un act sexual satisfăcător. Deci, potența bărbatului în Republica Moldova se termină către vârsta de 40 de ani.

De ce?

Așa arată datele studiului realizat pe 1600 de bărbați din Moldova.

Și la modul practic asta înseamnă ce? După 40 de ani bărbatul moldovean nu mai este interesat de sex, nu mai face sex?

Face, dar nu-l face calitativ. Încearcă să facă, dar nu întotdeauna poate, dispare dorința sexuală, prevalează alte aspecte ale vieții. Prevalează grija față de copii sau se confruntă cu anumite boli, fiindcă alte cifre în acest studiu arată că mai bine de 60% dintre bărbații chestionați suferă de anumite patologii. E o cifră mare. Sau cuplul nu mai este interesat să facă sex. Se manifestă mai ales după 50 de ani. Întrebarea cea mai frecventă a bărbaților de această vârstă este „Da pentru ce?”.

În ce măsură lipsa acestei activități sexuale afectează sănătatea bărbatului și nu doar a lui, ci și a femeii?

O afectează destul de tare, dar și bărbații, și femeile nu își dau seama de acest lucru. O activitate sexuală adecvată menține nivelul de testosteron și bărbatul rămâne în continuare bărbat. Ori la noi după 40-50 de ani apare maladia secolului – obezitatea, urmată de dezlipidemie, ateroscleroză, etc.

Adică vreți să spuneți că odată ce se „rotunjesc” după 40, bărbaților noștri le este lene să facă sex?

Sigur. Și nu devin leneși doar din punct de vedere sexual, ci în viață în general. Își pierd pofta de viață și atunci apar maladiile. Din acest studiu și din altele, disfuncțiile sexuale sunt primele semne și pentru alte patologii. Organele sexuale reacționează primele, și la bărbat, și la femeie. Și când un bărbat nu mai are o activitate sexuală adecvată trebuie să fie un semn de alarmă, ceva nu e în regulă cu organismul. La noi nu se atrage atenție la acest aspect și peste câțiva ani apare hipertensiunea, infarctul, insultul, etc.

Dacă în organismul bărbatului au apărut schimbări vizibile, cum ar fi supraponderabilitatea, obezitatea, a început să crească burta și s-a diminuat activitatea sexuală, el trebuie să caute, pentru că poate avea o maladie. Asta înseamnă că peste câțiva ani aceasta se va manifesta. Tot acest studiu arată că dacă aproape 50 la sută dintre bărbați au probleme cu virilitatea, printre cei obezi acest procent este de peste 70 la sută.

Femeia poate rezolva această situație, cum reacționează Ea la problemele sexuale ale Lui?

Diferit. Unele își aduc singure bărbații la medic, pentru că își dau seama că ceva s-a întâmplat cu organismului lui. Altă categorie de femei lasă totul pe seama vârstei. Ceea ce e bine să ținem minte este faptul că bărbatul la 60 de ani trebuie să se deosebească din punct de vedere sexual doar cu 10% de felul cum era la 30. Este vorba de un bărbat sănătos. Pentru asta trebuie să se respecte.

De ce dispare acest apetit sexual?

Atunci când apar alte plăceri în paralel cu cele sexuale ori rutina într-un cuplu, ori maladiile, vrem sau nu vrem, apar. Oamenii trăiesc din obișnuiță. Și atunci când acest cuplu nu știe cum să mențină flacăra dragostei, cum să se stimeze și să se ajute reciproc ca să treacă peste perioada de criză, apar alte interese – berea, frigăruii, împletitul, croșetatul. Uită de un aspect important care menține familia - SEXUALITATEA.

Domnule Dumbrăveanu, haideți să vă întreb și despre un aspect mai neplăcut, dar întâlnit destul de frecvent în societatea noastră. Avem bărbați care din cauza problemelor de virilitate, sexualitate în general devin violenți și o manifestă față de femeie?

Este un aspect sensibil și din păcate abordat incorect din punct de vedere al andrologului. Totuși, procentul bărbaților violenți din cauza supravirilității este foarte mic. Un bărbat cu un nivel mare de testosteron, dar care este educat corect va iubi femeia, nu va fi violent. Cel fără educație va fi violent și va vedea în femeie doar un obiect sexual. Violența vorbește despre lipsa educației masculine. Nu trebuie să dăm vina pe nivelul de testosteron sau pe virilitate. Din contra, violența se manifestă mai mult printre cei cu testosteronul scăzut, care devin impotenți și nu percep problema. Și despre acest aspect se vorbește puțin.

Știți ce m-a mirat cel mai mult? Există aceste programe de combatere a violenței în familie, programe care pompează bani, inclusiv europeni și se axează doar pe femeie, o învață pe ea ce să facă, cum să ajungă mai repede la poliție sau cum să fugă, dar nu se axează pe educația agresorului. Or, agresorul nu trebuie doar pedepsit. Acum este foarte greu să-l mai schimbi. Educația trebuie să înceapă mult mai devreme. Băiețelul trebuie învățat de mic să-și iubească mama, sora, prietena. Adolescentul trebuie educat să iubească femeia, s-o vadă ca mamă, parteneră. Ceea ce facem noi în aceste programe, facem de la coadă.

Dar dacă tot am revenit la educație – în multe familii din Moldova se întâmplă ca atunci când copilul, în cazul dat băiatul, începe să adreseze tot felul de întrebări și la ele ar trebui să-i răspundă tata, în momentul în care piciul ajunge la tata, iar acesta este destul de conservator, nu găsește acea portiță care i-ar permite să-i explice corect fiului o anumită situație. Și atunci tata își trimite fiul la mama. Cum îl convingem pe tata că e mai bine el să-i explice fiului anumite lucruri și nu mama?

El nu explică, pentru că nici el nu știe cum să explice, pentru că nici pe el nu l-au învățat ce și cum. Acest cerc vicios trebuie rupt.

Cum?

Prin discuții, prin popularizarea problemei. Inclusiv școala trebuie să se implice, pentru că elevii noștri învață atâtea prostii, dar nu sunt învățați cum să trăiască, cum să perceapă viața, cum s-o trăiești practic. Am impresia că școala noastră e ruptă de realitate. Nici medicii noștri nu înțeleg că educația, inclusiv cea sexuală ține și de ei. Pentru că medicii știu foarte bine ce trebuie să cuprindă un curs de educație sexuală, de exemplu, în comparație cu profesorii ori alți specialiști. Trebuie să se țină cont și de particularitățile noastre naționale, cum dăm noi această informație.

De la ce vârstă încep să vină bărbații din Moldova la androlog și cu ce probleme se adresează?

Din păcate la androlog ajung mai puțini, dar majoritatea celor care se adresează au probleme de potență. Alături de aceste probleme mai apar cele legate de infecții cu transmitere sexuală ori deja consecințele acesteia și cu probleme de infertilitate. Din punct de vedere al incidenței, dacă acum 10 ani infertilitatea era o problemă de sănătate care se situa pe locul 5-7, acum cred ca e pe locul doi. Este un aspect social extrem de negativ.

Dar cum se explică creșterea asta atât de rapidă a numărului de bărbați infertili?

Problemele sociale, locale, de alimentație, de igienă – toate sunt de vină. Din păcate studii în domeniul fertilității în Moldova încă nu s-au făcut. Dacă acum un deceniu, cam 10% din cupluri erau infertile, acum cred că numărul lor e mai mare de 15%. Practic fiecare al cincilea cuplu nu are copii. În jumătate din aceste cazuri, problema infertilității ține de bărbat. La noi de regulă femeia este purtată pe la medici și abia după ce nu găsește nicio problemă se gândesc să testeze spermograma bărbatului. De fapt, ar trebui să fie exact invers. E mult mai simplu și mai ieftin. Bărbatul consideră că femeia e de vină că nu poate avea copii, nicidecum nu vrea să accepte că problema infertilității e la el. Vreau să vă spun că și calitatea materialului genetic scade. Una dintre cauze este alimentația, mâncăm produse modificate genetic, cu mulți estrogeni, procesate care afectează calitatea spermei. Un alt factor este fumatul. Majoritatea fumează din adolescență.

Cât de frecvente sunt infecțiile cu transmitere sexuală printre bărbați, din cauza modului de viață dezordonat?

Dacă cu 20 de ani în urmă aveam pe an un tânăr de 19-20 de ani cu prostatită îl țineai minte, acum însă 18-17 ani e o vârstă normală pentru infecția prostatei. Însă infecția ca să pătrundă în prostată trebuie să treacă de uretră, trebuie să treacă timp. Asta vorbește despre faptul că noi confundăm sexul cu iubirea, că se confundă virilitatea cu sexul, că nu știm pentru ce ne este dat penisul și ce este erecția și îl folosim doar cu un singur scop, cel al plăcerii de moment. Acest lucru nu este corect. Și aici e vorba despre aspectul educațional. De multe ori toată educația, dacă e să vorbim despre folosirea prezervativelor, se reduce doar la a-i da tânărului prezervativ. Nu i se spune și ce să facă cu el, când să-l utilizeze și de ce este bine să-l folosească. Am fost martor când elevi de clasa a 6-a a 7-a, după un curs de educație sexuală organizată de un ONG au ieșit pe teritoriul școlii și ba își făceau praștii din ele, ba turnau apă. Deci, elementar nu știu ce să facă cu un prezervativ și de ce e bine să-l folosești. Educaţia sexuala în cazul dat a fost una formală.

Adică vreți să spuneți că noi educăm haotic copiii, adolescenții, tinerii?

Așa se pare. Și noi nu punem accent pe medicina de profilaxie. Noi încă așteptăm să se întâmple ceva.

Dar cu probleme emoționale bărbații se adresează la androlog?

Mai puțin. Adică ei se adresează abia peste câțiva ani după ce ele au început, adică atunci când deja a intrat în boală. Dar concluzia mea tristă este că puțini dintre bărbații moldoveni știu să iubească femeia.

Bărbații noștri, că vorbim despre ei, au și probleme de igienă?

Da. Mulți dintre ei au această problemă și se simte foarte mult pe timp de vară, dar și pe timp de iarnă. Iarăși e vorba de educație. Băițelul trebuie învățat de la naștere că baia zilnică nu este un moft, ci o necesitate. Este o obligație.

Cum poate ieși bărbatul moldovean din acest cerc vicios?

Depinde de el, dar trebuie să învețe să se respecte pe sine, să iubească femeia, copii, să lase stereotipurile la o parte și să nu creadă că dacă la un moment al vieții sunt foarte puternici și pot face multe, așa va fi mereu. Dacă observă anumite probleme de sănătate sau de sexualitate, să lase inhibițiile la o parte şi să se adreseze în timp util la medic. Pe de altă parte, societatea trebuie să conştientizeze că de la un bărbat nu poţi doar cere. Bărbaţii au şi ei probleme de sănătate, emoţionale, etc. De asemenea, programele naţionale sau internaţionale privind sănătatea, reproducerea, educaţia, etc… trebuie să cuprindă şi componenta masculină cu specificul ei.

Domnule Dumbrăveanu, vă mulțumim pentru acest interviu.

Svetlana Doltu, directoarea Centrului AFI: Legalizarea serviciilor sexuale nu înseamnă promovarea acestora

Ștefan Botnar, ex-consilier în Cabinetul ministrei Sănătății: „Ala Nemerenco este ministru și minister. Restul sunt proști, incompetenți, cu dizabilități mintale sau corupți”

INTERVIU// „25 mii de pacienți au nevoie anual de îngrijiri paliative în RM. Sunt oameni care mor în chinuri și nu au timp să aștepte ani de zile finalul procedurilor birocratice ale unui minister”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.