Galina Climov, director executiv al Alianței organizațiilor pentru persoane cu dizabilități din Moldova: „Criza economică provocată de război și pandemie a sărăcit și mai mult oamenii cu deficiențe”

Sursa Foto: Sănătate INFO

Silvia Rotaru

18 iulie, 2022, 14:31

Vizualizări: 3646

Persoanele cu dizabilități, care și așa se descurcă greu, au fost puse în fața unei provocări enorme pe parcursul celor doi ani de pandemie. Oamenii au fost nevoiți să renunțe la tratamente, la servicii de diagnostic și nu au avut posibilitate nici să își procure medicamentele necesare pentru tratamentul Covid-19.

Cu ce piedici s-au întâlnit în timpul pandemiei, dar și pe fonul crizei economice, ne-a vorbit în interviul ce urmează Galina Climov, director executiv Alianța Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova (AOPD).

Doamna Climov, persoanele cu dizabilități au fost printre cele vulnerabile la accesarea serviciilor medicale în perioada pandemiei Covid-19, motiv din care, spun pacienții, starea lor de sănătate s-a înrăutățit. Studiul în care se regăsesc aceste date „Accesul la sănătate a grupurilor vulnerabile în perioada pandemică” spune că cei mai mulți au evitat să se adreseze după ajutor din cauza fricii de a se infecta de Covid-19, dar și din cauza sărăciei. Cum anume i-a afectat pandemia pe oamenii cu dizabilități? Cu ce impedimente concrete s-au confruntat?

La noi accesul la servicii de sănătate și așa este dificil, pentru că nu este infrastructură și transport adaptat pentru persoanele cu deficiențe. În primul rând infrastructura sistemului medical nu este adaptată. Pe timp de pandemie a fost perturbat tot programul instituțiilor medicale, centrelor medicilor de familie și transportul nu a circulat. Asta a influențat decizia oamenilor cu dizabilități de a ajunge la medicii de familie ca să-și ia rețetele pentru a continua tratamentele. Alții au dezvoltat alte maladii și din această cauză unii oameni au contramandat intervențiile chirurgicale, nu au mers la servicii de reabilitare, au renunțat să facă anumite investigații.

Persoanele care s-au îmbolnăvit de Covid-19 nu au avut pe ce cumpăra elementar medicamentele, pentru că ele erau costisitoare. Ulterior, au fost elaborate anumite mecanisme, prin care unor persoane li s-au restituit banii cheltuiți pe medicamente, la început însă a fost destul de greu.

De asemenea, aceștia au evitat și vizita la medicul de familie, dar și multe servicii de diagnosticare. Cât de mult le-a afectat starea de sănătate această amânare?

În cazul bolilor cronice la unele persoane s-a înrăutățit situația, alte persoane nu au mers la intervențiile chirurgicale programate, au renunțat la servicii de reabilitare, iar aceasta a influențat asupra stării lor de sănătate. De exemplu, mulți au renunțat la servicii de diagnostic. Însă, atunci când accesezi serviciile de diagnostic, tu știi unde este necesar să faci schimbări sau să faci alte investigații, sau o operație, pentru a ameliora starea de sănătate. Oamenii nu au accesat aceste servicii, deci starea lor de sănătate s-a înrăutățit.

Foarte puțini dintre pacienții cu dizabilități s-au vaccinat împotriva Covid-19. Credeți că e nevoie de planuri de comunicare focusate pe acest grup pentru a-l convinge să se imunizeze? Și dacă da, atunci iarăși, ce tactici, metode ar trebui utilizate în acest sens?

Persoanele cu dizabilități din mediul rural spun că nu au nevoie să se vaccineze, pentru că nu se deplasează nicăieri, nu comunică cu nimeni, nu pleacă în străinătate. Lucrurile trebuie însă bine gândite și adaptate nevoilor persoanelor cu dizabilități. Unele persoane au restricții pentru vaccin, altele trebuie să înțeleagă că prin vaccinare se pot proteja de boală. Dar tot acest proces de comunicare trebuie prezentat în diverse forme, așa încât să fie înțeleasă de toți oamenii cu deficiențe. Toată această informație despre vaccinare ar trebui măcar tradusă în limbajul mimico-gestual, ca toată lumea să fie informată.

Un subiect sensibil abordat în același studiu ține de atitudine. Mulți pacienți au menționat atitudinea discriminatorie chiar din partea personalului medical. Cum poate fi schimbată această atitudine, la modul practic?

În primul rând atitudinea este cel mai greu de schimbat în tot acest lanț de prestare a serviciilor medicale. Este nevoie ca omul să vrea să se schimbe. Nu toți pot intra în pielea unei persoane cu dizabilități, ca să-și dea seama ce viață grea trăiește și cât efort a depus ca să ajungă la un consult la doctor, cât l-a costat transportul cu care a venit la medic. De aceea, e nevoie ca personalul medical să fie informat și sensibilizat despre toate aceste lucruri, ca să înțeleagă cum acest fenomen al discriminării influențează viața acestor oameni, personală și profesională.

De asemenea, e important să fie încurajate persoanele cu dizabilități să raporteze aceste cazuri de discriminare la Consiliul privind eliminarea și prevenirea fenomenului discriminării și asigurarea egalității. Mai este important ca persoanele cu dizabilități să fie încurajate să apeleze la justiție pentru sancționarea celor care-i discriminează, indiferent dacă e din sistemul de sănătate sau din cel social, educațional, etc. Doar așa am putea pune capăt fenomenului discriminării persoanelor cu dizabilități.

Persoanele cu dizabilități, practic dintotdeauna, în Republica Moldova, au fost vulnerabile din punct de vedere financiar. Pandemia le-a lăsat și mai sărace, așa precum spuneți și Dumneavoastră. 80 la sută nu sunt mulțumite de veniturile care le au. De asemenea, nu-i un secret că cei mai mulți bani, de regulă, îi cheltuie pentru medicamente, alimente și haine. Ce măsuri credeți că ar trebui să ia autoritățile pentru a îmbunătăți accesul acestor oameni la servicii de sănătate, inclusiv în perioade de criză cum e această pandemie?

Persoanele cu dizabilități și până la pandemie au fost foarte vulnerabile din punct de vedere financiar. Mărimea medie a pensiei pentru dizabilitate, acoperea valoarea minimă de existență în anul 2021, doar 73%. Acum, pe fonul crizei economice, lucrurile s-au înrăutățit și mai mult. În acest context, autoritățile trebuie să ia în considerare acest cuantum de venit al familiilor în care sunt persoane cu dizabilități, familiilor cu dizabilități, unde doar o singură persoană lucrează sau o familie cu un singur părinte. Trebuie să prevadă măsuri de compensare a cheltuielilor acestor familii. Mă refer la acordarea acelor consumabile, precum scutece și alte necesități de care au nevoie. Să prevadă lista medicamentelor compensate pentru ei. Să acorde suport pentru măsurile de protecție – măști, dezinfectant, mănuși.

La fel, este foarte important să fie asigurată informarea persoanelor cu dizabilități despre tot suportul oferit de stat. E bine ca în primul rând medicii să fie informați despre aceste măsuri, ca, la rândul lor, să poată oferi informații persoanelor cu dizabilități.

E nevoie de training-uri, în formate prietenoase și accesibile din punct de vedere al limbajului, așa încât orice om să înțeleagă ce i se spune, indiferent de dizabilitatea pe care o are – locomotorie, de auz ori de văz. Oamenii trebuie să poată să înțeleagă aceste mesaje, unde să se adreseze, ce să facă, de ce suport pot beneficia. Acestor oameni trebuie să li se explice foarte clar unde se pot adresa în situații de criză și de ce fel de servicii pot beneficia, cui să se adreseze în cazuri de urgență, după asistență medicală, etc.

Doamna Climov, ca să fim un pic prevăzători, ziceam că numărul cazurilor de Covid-19 e în creștere în ultimele săptămâni, inclusiv în Moldova. Cu ce provocări ar putea să se confrunte oamenii cu deficiențe din Moldova, în cazul în care vor fi impuse anumite restricții de către autorități? Vor fi aceleași, care au fost prezentate în studiu sau acum se întrezăresc altele?

Unele situații cu care s-au confruntat oamenii cu dizabilități în primele valuri ale pandemiei ar putea să nu se mai repete acum, dacă eventual se va înregistra o creștere a numărului de cazuri de Covid-19, pentru că oamenii s-au asigurat cu telefoane mobile, au făcut conexiuni cu alți oameni, și-au făcut instrucțiuni cum pot depăși o situație de criză. Însă, dacă vor fi din nou restricții, dar și criză economică, autoritățile trebuie să se gândească și la diferite mecanisme de asigurare a unităților de transport adaptate pentru a transporta persoanele cu dizabilități severe către centrele de sănătate.

O situație care trebuie luată în considerare este că acele centre trebuie să fie accesibile pentru persoanele cu dizabilități, ceea ce nu s-a luat în considerare anterior. De asemenea, precum am mai spus, medicamentele antivirale sunt costisitoare, iar pacienții cu dizabilități nu pot să și le achite.

Doamna Climov, spuneați că persoanele cu dizabilități au ocolit instituțiile medicale în perioada pandemiei. După anularea stării de urgență situația a revenit la normal și aceștia merg la medic ori de câte ori au nevoie?

Da, după ridicarea restricțiilor, pacienții au început să meargă mai des la medic. Ei solicită acele servicii de care nu au avut parte timp de doi ani.

Ce probleme în plus le-a adus războiul din Ucraina pe lângă cele pe care le aveau din cauza pandemiei Covid-19?

Odată cu declanșarea războiului, persoanele cu dizabilități sunt primele afectate de situație, în primul rând economic. Situația de război a creat criza economică, ridicarea prețurilor la toate serviciile. Cred că nici 30 la sută din necesități ei nu își pot asigura din sursele pe care le au. Chiar dacă anual pensiile și alocațiile pentru dizabilitate sunt revizuite, ele nu sunt de ajuns pentru ca acești oameni să ducă un trai decent.

În general, Cum își câștigă existența persoanele cu dizabilități în Republica Moldova?

Noi avem aproximativ 176 de mii de persoane cu dizabilități, încadrate în 3 grade: sever – 27 mii de persoane, accentuat și cu grad mediu.

Impedimentul cel mai mare este că o bună parte dintre ele nu sunt încadrate în câmpul muncii. Respectiv, banii pe care se întrețin vin din pensia de dizabilitate și alocație.

Nimeni nu este de vină că persoana are o dizabilitate înnăscută sau căpătată pe parcursul vieții. Statul trebuie să ofere tot suportul persoanelor cu dizabilități, acolo unde aceasta locuiește. Nu este vorba numai de alocațiile care trebuie revăzute, dar și spectrul de servicii care să-i acopere nevoile de suport ca să trăiască în comunitate.

Și condițiile de trai trebuie îmbunătățite. Persoanele cu dizabilități trebuie să se deplaseze oriunde au nevoie, asta înseamnă adaptarea stațiilor, clădirilor, a transportului public. În plus, trebuie create politici publice privind încadrarea acestor oameni în câmpul muncii, ca ei să se simtă utili și să poată avea o viață bună.

Doamna Climov, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Studiul „Accesul la sănătate a grupurilor vulnerabile în perioada pandemică” a fost realizat în perioada aprilie-iunie 2021, pe un eșantion de 1805 respondenți, inclusiv 1205-populație generală, 207 -persoane cu dizabilități, 216-persoane cu diabet zaharat, 206-persoane în îngrijire paliativă. Raportul integral poate fi accesat AICI:

Acest studiu a fost realizat de organizația Keystone Moldova din sursele financiare ale Fundației Soros Moldova/Departamentul Sănătate Publică. Cercetarea cantitativă în teren a fost efectuată de Compania sociologică IData – Date Inteligente. Autorii poartă responsabilitate integrală pentru conținutul acestui raport. Raportul nu întotdeauna reflectă opiniile Keystone Moldova și ale Fundației Soros Moldova.

Lucica DIȚIU: Indiferent de cât mâncăm sau facem exerciții, mereu va exista riscul să ne îmbolnăvim de tuberculoză pentru că respirăm

Dumitru Laticevschi: Succesul Moldovei în răspunsul la tuberculoză ține de fortificarea sistemului de sănătate pentru a evita încetinirea progresului

Fața ascună a migrației//„Ne sacrificam și plecăm pentru tine”. Ce nu trebuie sa le spună părinții copiilor, atunci când decid să meargă la muncă peste hotare. Sfaturile psihologului

Tag: persoane cu dizabilitati, galina climov, covid-19, saracie, medicamente, razboi

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.