Nadejda Brânzan, medic și deputat în primul Parlament: „Stimații mei colegi, haideți să nu ne prefacem în viermi care pot fi călcați în picioare”

Sursa Foto:

redactor

19 decembrie, 2016, 16:17

Vizualizări: 6664

Autor: Elena Cioina

În țările civilizate, unde valorile chiar contează, atunci când politicul te obligă să-ți calci pe demnitate și să faci anumite compromisuri, oamenii ripostează. Se luptă cum știu ei mai bine până dau de dreptate. În Republica Moldova, dacă încerci să te revolți și ești un angajat al statului, riști în cel mai bun caz, să rămâi fără locul de muncă. De aceea, oamenii nu vorbesc, acceptă tacit să fie folosiți pentru diverse interese, gândindu-se probabil, că într-o zi va fi mai ușor. Sistemul medical din țară nu e o excepție. Aici se rabdă foarte mult, cu plăcere ori fără, nu mai contează. Cert este că domeniul a devenit atât de politizat, încât și unii șefi de secții ajung să fie numiți în funcție pe criterii politice, iar alții sunt nevoiți să facă propagandă în favoarea unui partid, candidat, etc. Am încercat să înțelegem de ce acceptă doctorii să se implice în jocuri politice, au sau nu beneficii din asta? Am discutat subiectul cu Nadejda Brânzan, de profesie medic, dar și deputat în primul Parlament și, printre altele, la inițiativa ei Moldova a fost prima țară din spațiul post-sovietic care a aderat la Convenția ONU pentru drepturile omului.

Doamna Brânzan, de obicei oameni, după ce ies la pensie sau au trecut de vârsta a doua, a treia stau pe-acasă, au grijă de nepoți. Dumneavoastră când aveți timp pentru asta? Vă văd la TV, scriind pentru ziare, sunteți implicată în politică, etc. Când le reușiți pe toate? Sunt tare curioasă

Eu cred că așa sunt formată - să fiu activă. Și mai cred că atât timp cât omul își poate păstra intelectul trebuie să facă ceva, chiar dacă fizic nu mai e atât de activ. Eu sunt așa de la facultate, când abia îmi începeam această carieră de activistă. Eu aveam multe inițiative, îmi plăcea teatrul și i-am făcut pe toți colegii mei de la medicină teatrofili. Le cumpăram bilete și mergeam sâmbăta și duminica. La medicină nu aveai altă posibilitate, decât sâmbăta și duminica, să mergem măcar undeva. Și da, după aceasta m-am implicat în Mișcarea de eliberare naţională. Eu am simțit că vreau să fac asta. Nu am fost niciodată membru al Partidului Comunist, niciodată.

S-a întâmplat însă să dețin o funcţie importantă pe vremea comuniștilor, pentru că chiar dacă voiau foarte mult să-și promoveze oamenii lor în funcții, când se discuta o problemă atât de esențială cum e medicina și mai ales problemele curative, m-au numit pe mine.

Asta se întâmpla înainte de a-și căpătă Moldova independența?

Da. Când a început Mișcarea de eliberare națională, am simțit că aici o să mă regăsesc, aici e locul meu, eu vreau să lupt pentru poporul meu, pentru limbă, alfabet, cultură națională. Și atunci am depus cererea și am plecat.

Și nu v-a încurcat implicarea asta în politică să vă faceți meseria de bază – cea de medic infecționist?

Păi când am devenit deputat, m-am lăsat de practicat medicina. Am avut o întrerupere de vreo patru ani. De asta am și plecat din acea funcţie atât de responsabilă, ca să nu împiedic pe altcineva să-și facă munca bine. Eu oricum am rămas în acel spital, chiar dacă nu eram prezentă fizic. Toți doctorii așteptau joi dimineață să citească „Literatura și Arta”, unde publicam noi, cei care făceam parte din mișcarea naţională, tot felul de articole, îndemnuri, analize.

Haideți să facem o radiografie a sistemului de sănătate. Ce s-a schimbat în toţi aceşti 25 de ani de independență? Cum îl vedeți dumneavoastră? A evoluat, a regresat?

În 25 de ani au fost promovate și lucruri bune, care au schimbat sistemul spre bine și care trebuiau făcute, altfel nu știu ce se întâmpla. Cred însă că multe lucruri au degradat. Cei care s-au perindat pe la conducerea acestui minister au încercat fiecare câte ceva să facă, să schimbe, ghidându-se de modele din străinătate, fără să țină cont că în SUA ori în Germania sunt alte condiţii și ele sunt incompatibile cu cele din Moldova. Acolo sunt alte structuri administrative teritoriale, iar aici sunt altele. Aici populaţia de la sat nu prea se deosebește de cea de la oraș. Nu poți lua modelul german sau francez și să-l aduci, de exemplu, în satul X sau Y din Basarabia. Iată de aceasta nu s-a ținut cont, de aceea sistemul de sănătate în linii mari a degradat.

În perioada sovietică sistemul era administrat după modelul de sănătate Semașco și, din punct de vedere organizațional, era cel mai potrivit pentru noi. Era cel mai confortabil. De exemplu într-o unitate administrativă, cum este de pildă raionul, toate instituțiile medicale formau un tot întreg și toate acele raionale formau sistemul de sănătate pe toată Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. În frunte era ministerul, care dirija tot sistemul de sănătate din toată Republica.

Și ce au greșit conducătorii care au abandonat acest sistem de sănătate?

Era raion, era conducerea raionului, medic șef, medic șef adjunct pe probleme organizatorice, medic șef pe probleme curative, medic șef adjunct pe pediatrie. Și mai era medic șef adjunct pe gospodărie. Iată acești oameni, de fapt, dirijau sistemul de sănătate pe întreg teritoriul administrativ. Deci, cheltuielile pentru aparatul administrativ erau mult mai mici ca acum. Erau posibilități mai mari ca mijloacele financiare să meargă spre pacient. Astăzi, când s-a făcut și s-a divizat și s-a distrus sistemul de sănătate Semașco, s-a făcut spital cu secție consultativă. S-a făcut Centre ale Medicilor de Familie, Centre de Sănătate, etc. Medicina de urgență în general nu se subordonează instituțiilor locale. Undeva prin centru nimeni nu știe niciodată. S-au mai făcut centre în sate, independente. Cât aparat administrativ? Înainte era un singur inspector pe cadre, pe tot raionul, un singur contabil, contabilitate unică. Statistica era una pe tot raionul. Gospodăria era una pe tot raionul. Acuma toți au secretari, mașini, contabili, juriști, inspectori pe cadre. Câți bani se cheltuie pentru un raion de 30-40 de sate? Și acelea pustii. Sunt bani aruncați în vânt din buzunarul statului, în loc să fie îndreptați spre pacient. Acum se mimează majorarea salariilor, care în realitate nu a avut loc. Majorarea înseamnă suplimentarea bugetulului. Doar populism este această campanie cu majorarea salariilor.

Acum se vorbește despre regionalizarea spitalelor. Ar fi o soluție ca să scape sistemul de atâta administrație și cheltuieli inutile? Sau nici aici nu vedeți o reformă adevărată?

Nu-i reformă adevărată, fiindcă într-o unitate,pacienții din staționar și cei de la salvare și cei din policlinică sunt aceiași pacienți. Deci trebuie să fie o legătură între punctul medical, spitalul de circumscripție, spitalul raional, cum era pe vremuri. Fiindcă atunci tot colectivul se convoca, erau organizate consilii medicale, se punea în discuție executarea unui ordin. Înțelegeți? Ruptura asta, de fapt, dezbină societatea, dezbină colectivele medicale, pacientul nu are ce câștiga din asta, statul pierde. Pentru ce trebuie șefi mulți?

Ce s-a făcut bun? Ați spus că s-au făcut și lucruri bune

Vă spun. Nu sistemul Semașco avea carențe, ci sistemul sovietic de conducere, acesta era depășit și nu mai asigura gestionarea eficientă a asistenței medicale. În primul rând era deficit mare de medicamente, mai ales medicamente de import. Țara era preocupată de războaie, bombe. Pentru sănătate se dădeau puțini bani. Îmi amintesc că erau nişte medicamente, acum nu le țin minte denumirea, dar se vând liber, atunci se dădeau doar cu semnătura medicului șef. Deci, vă dați seama că atunci populația nu avea acces la aceste medicamente. Niște picături pentru ochi, care acum pot fi cumpărate fără rețetă, atunci nu puteau fi găsite. Apoi utilajul. Echipamentul de diagnostică și tratament era învechit. Din acest punct de vedere s-au făcut multe lucruri bune.

Vreți să spuneți că noi degeaba ne plângem acum că nu avem acces suficient la medicamente, aparate de diagnostic sofisticate, etc?

Cerințele au crescut și medicii știu mai mult. Atunci utilajul acesta nu era. Nu pentru că nu era în lume, ci pentru că nu era în Uniunea Sovietică și respectiv nu era nici în Moldova. Acestea erau două lucruri care, fără îndoială, nu puteau da calitate înaltă medicinei. Și a treia. Tot ce era de rezolvat și trebuie rezolvat și acum este pregătirea specialiștilor. La nivel de stat nu se realizează nimic serios la capitolul pregătirea cadrelor medicale. Noi avem un potential enorm și acest potențial pleacă. Trebuie selectați la nivel de minister, de universitate, să existe mai multe colaborări în perioada rezidențiatului, să vină specialişti pregătiți, să cunoască și să aducă tehnici de tratament noi.

Și de ce mai mai avem carențe la aceste trei capitole? S-ar părea că acum avem mai multă dotare, și doctorii au mai multă libertate să meargă la stagieri, să aducă tehnici noi de tratament noi și chiar medicamente sunt mai multe…

Și totuși foarte mulți oameni nu au acces în continuare la servicii medicale de calitate. Noi avem deja prea multe spitale cu utilaje învechite. Și noi avem oameni care nu își pot cumpăra medicamente nu pentru că ele nu există, ci pentru că nu au bani să le cumpere. Problema e în sărăcia populației. Serviciile acestea sunt contra plată, serviciile în baza poliței se mimează. Vă dau un exemplu - câtă lume este cu coxartroză serioasă care are nevoie de endoprotezarea șoldului? Mulți. Au acces oamenii? Nu au, deoarece endoprotezarea e costisitoare.

Iată ce înseamnă să ai poliță. La noi polița e o fițuică care nu-ți dă nimic. Omul trebuie să plătească oricum aproape tot.

E nevaloroasă polița sau ce se mimează? Noi toți plătim polița - și cei care muncim și cei care se asigură singuri, pe alţii îi asigură statul

Înainte nimeni nu plătea, dar toți aveau acces la ceea ce se oferea atunci.

Deci, de ce noi nu avem acces conform poliței așa cum s-a obligat statul să facă, așa cum scrie în Constituție, dacă vreți?

Cât poate să dea un stat sărac? Dă și el cât poate, fiindcă nu-i, dacă s-a furat miliardul populația a sărăcit, forțe de muncă nu-s, tinerii pleacă, natalitatea scade enorm de mult.

Da poate nu e chiar atât de sărac statul? Poate moldoveanul încă nu știe că ceea pentru ce plăteşte, de fapt, i se cuvine gratis?

Sigur. Mita e un rezultat al sărăciei. Vă aduc un exemplu. A venit în ospeție un profesor cu soția lui, ambii medici moldoveni, care au emigrat în Franța și ne-au spus că la ei nici nu se aude de așa cuvânt „mită”. Zice însă că se întâmplă foarte rar ca vreun pacient să aducă o cutie cu bomboane ori o sticlă cu vin, dar nu i-o dă doctorului. Doctorii au o cameră de odihnă, sunt niște dulapuri și pacientul poate lăsa ce a adus. Nimeni nu știe nici cine a adus-o, nici pentru cine este.

Deci, corupția e o consecință a sărăciei?

Da, consecință a sărăciei.

Se ia multă mită în medicina din Moldova?

Nu aș putea să dau calificative, că nu-s instituţie de drept, dar știu că oamenii sunt puși în astfel de situaţii. Medicii nu au apartamente, mai ales cei tineri. Ei fac 9 ani de studii, au familii, copii. Cu un salariu de nimic de 3.000-4.000 de lei pur și simplu fizic nu pot exista. De aceea ei emigrează, iar medicina noastră se ține pe pensionari. Fiindcă ei nu au cum trăi așa. Sunt puși în situaţia asta și pacienţii și doctorii. Eu nici nu știu cum să spun. Eu nu am luat niciodată mită. Nu aș putea trece... peste o astfel de situaţie. Astăzi lumea vrea să trăiască altfel. Alte vremuri, alte cerințe, alte valori. Și iată aceasta-i supremația. Un doctor practic nu are șanse să primească un apartament de la stat. Noi stăteam mult la coadă, dar până la urmă primeam. Și mita cred că e o chestiune de morală. Cei care nu acceptă să ia, pur și simplu pleacă.

Oamenii s-au obișnuit să dea mită, iar doctorii să ia?

Da, s-au obișnuit. A devenit aproape o normă. Pacientul crede că-i suplinește salariu și timpul. Se gândește că a stabilit o relație reciprocă. Acela primește, dar acesta îi propune. Pacientul propune, pentru că vrea servicii calitative și crede că vor fi mai calitative, dar, de fapt, primește aceleași servicii. Ca să se rupă această relație trebuie majorate salariile, dar nu așa cum s-a făcut acum.

Să admitem că se majorează salariile, dar dacă pacientul este obișnuit să-i dea bani doctorului, cum scăpăm de această „relație”?

Trebuie să fie create comisii de etică, instituţii de drept care să fie preocupate de aceasta și firul se poate rupe. Doctorul acesta a muncit atâția ani ca să devină doctor, deci el trebuie să aibă și un salariu pe măsură. Cum e în România, nu vorbesc de America. În România, dacă ați urmărit, au fost majorate salariile. Și când am luat ambele ordine, din Moldova și România, am văzut că acolo salariile doctorilor au crescut de 5 ori. Dacă un rezident de la noi primește aici 2.000 de lei, vă dați seama? El a terminat universitatea, el are copil, stă în chirie, ce face cu 2 mii de lei? Acolo un rezident, în primul an de rezidențiat, primește 9.000 și ceva de lei în banii noștri. Când termină primește 14.000. La noi nici nu știu ce doctor poate să primească 14.000 de lei.

La noi volumul mitei e mai mare la nivelul doctorilor sau totuşi ea e mai mare acolo sus, unde se iau deciziile?

Nu știu. Nu m-am confruntat cu asta. Nu știu ce se întâmplă la nivel înalt, că nu-s organ de investigație. Mă gândesc că nu toţi iau. Poate și înaitne se lua și se dădea mită, dar nu era așa amploare. Personal nu cred că toată lumea ia mită. Și în afară de aceasta eu vă voi mai spune și altceva. Iată medicii de familie, cum să le dai mită? La ei și așa posibilitățile sunt reduse. Ce poate să-ți dea un medic de familie? Poate doar un certificate de boală.

Probabil. Nu știu

Dar cum să dea, dacă pensionarii, tinerii nu lucrează.

La începutul discuției, am abordat problema implicării în politică. Aș vrea să revenim că e un subiect sensibil. Vreau să vă întreb despre implicarea doctorilor în politică. Cum evoluează sistemul medical din acest punct de vedere? Când se schimbă guvernarea sau vine un alt partid la putere, imediat se schimbă tot pe diagonală, începând de la ministru și terminând cu instituțiile medicale locale. E politizat sistemul de sănătate din Republica Moldova?

Eu nu pot să spun despre toață țara, pentru că nu am informații, dar în raionul de unde provin eu, unde e baștina mea, sistemul e politizat extrem de mult. E grav și e urât. Și chiar am scris despre asta, și i-am spus ministrului, premierului că nu se poate să politizeze instituțiile medicale, că asta înseamnă bătaie de joc față de pacienţi, doctori, asistenți medicali. Să stea un medic-șef sau șeful Centrului Medicilor de Familie și să se ocupe de organizarea oamenilor pentru un miting de protest. Unde s-a mai auzit așa?

Pe vremea dumneavoastră nu se făcea la fel?

Doamne ferește, nu se făcea. Eu n-am fost niciodată membru de partid. Și niciodată n-au insistat cei de la comitetul raional sau de la minister să mă duc la mitting. Doamne ferește. Când ne organizam pentru Marea Adunare Națională scriam un comunicant care se transmitea la radio, prin ziare și oamenii se organizau singuri în sate. La prima Adunare Națională, pe 27 august ‘89, oamenii așa s-au organizat că singurul lucru care-l întrebau era unde ne întâlnim și la ce oră? Acum e bătaie de joc.

Cum își bat joc? Sunt obligaţi doctorii să se implice în politică?

Păi iată, vrei să fii medic șef? Treci de la partidul X ori Y. V-am dat un exemplu concret. De exemplu, în campania aceasta electorală s-a spus să se facă agitație electorală pentru un anume candidat.

Și de ce medicii acceptă să se implice în astfel de activităţi? De ce nu ripostează?

Ripostează acela care știe că nu are ce-i face. Și unui medic poți să-i găsești ceva... Acum s-a semănat frică. Ea s-a încuibat atât de tare. Vă mai dau un exemplu - un medic a hotărât să adune niște semnături. Conducătorul raionului, lider al Partidului Democrat s-a dus și l-a întrebat „de ce ai făcut asta”? Și i-a amintit că are 65 de ani și trebuie să treacă reatestarea.

Dumneavoastră cum considerați în general? Medicii trebuie să se implice în activități de genul acesta sau nu? Un medic poate avea simpatia lui pentru o anumită formațiune politică, dar cât de corect este să se implice?

Poate avea și e obligat să aibă, căci e intelectual.

Obligația lui e să trateze oameni

Așa este.

Atunci de ce se implică?

Nu știu dacă e peste tot așa. Mie îmi pare că nu prea se implică. Eu știu de un raion concret unde s-a implicat în modul cel mai urât.

Poate doctorii fac asta din comoditate. Vine alt partid, o să am alte beneficii…

Dar n-au ei, doctorii de rând n-au beneficii de la aceasta.

Cine are beneficii?

Beneficii au conducătorii, fiindcă ei își vor pierde postul, fiindcă lor le-au mărit salariile. Doctorii n-au nimic cu aceasta. Dar, da, oamenii se acomodează la condiții. S-au schimbat condițiile jocului, s-a schimbat și atitudinea oamenilor. Nici înainte nu trăiau doctorii bogat. Trăiau în apartament cu două camere, dar simțeau că trăiau confortabil.

Spuneați că nu vă place noul model de salarizare a doctorilor și că această campanie e populism și mimare a reformei

Acum pe medici i-au făcut dependenți de administrație, le-au scos categoria și îi salarizează după performanțe.

Bun, dar asta nu este rău, doamna Brînzan, să aibă doctorul performanțe, să știe că el primește salariul în baza reușitelor pe care le obține

Performanța ce înseamnă? Categoria. Asta este cea mai importantă performanţă, că el are cunoștințe profunde, că le aplică și mai are și niște calități morale – nu a luat mită, atc.

În toată lumea se lucrează după criterii de performanţă, inclusiv doctorii

Toată lumea poate să lucreze. Într-un spital de 5.000 sau 1.000 de lucrători, apoi are cine determina performanțele, dar în raioanele noastre cine să le determine, dacă în acolo e un singur psihiatru? Cine să-i determine performanțele? Cine înțelege ceva în lucrul lui? Dar dacă în raion e numai un neurolog sau un singur urolog, cine o să-i determine performanța lui?

De ce medicii nu vorbesc despre aceste lucruri? Spuneați că le e frică. Chiar așa?

În sistemul acesta de teroare care există în societate și politizare a instituţiilor, oamenii se gândesc că vor fi dați afară de la muncă și vor rămâne și fără pensie, mai ales că i-au făcut pe majoritatea dependenți politic. Acum practic toţi conducătorii de instituţii medicale au apartenență politică. Și ei îi terorizează pe ceilalți medici, că nu mai deschide nimeni gura.

Să admitem că pleacă o guvernare, vine alta. Credeți că se vor schimba lucrurile sau noi ne-am obișnuit cu situația, ne-am împăcat că altfel nu poate fi?

Ca să se schimbe situația în medicină, în general, trebuie schimbată situația economică. Atunci cînd economia se va dezvolta și medicul va primi 20 de mii de lei pe lună, niciodată nu ar risca să ia mită, fiindcă imediat ar fi prins și dus la pușcărie. Toată corupția, nu doar cea din sănătate, e cauzată de situația precară din economie. Aici au rămas bătrânii și cei bolnavi. Cine are nevoie de ei?

În câteva cuvinte, cum ați descrie acum sistemul medical?

Un dezmăț, debandadă și haos. Omul e purtat de la un medic la altul, la al treilea și apoi la al patrulea. Doctorul este pus în situație. Pacientul umblă, caută bani prin buzunare, n-are, e multă nemulțumire. Populația e nemulțumită de doctori.

Cum poate fi restabilită încrederea pacienților în doctori? Cum poate fi echilibrată relația între ei? Să nu mai fie atât de supărați doctorii pe pacienți, iar pacienții să nu fie e atât de agresivi cu doctorii?

Mă gândesc că atunci când vin tinerii să învețe la medicină să fie testați la moralitate și integritate. Viața trebuie trăită cu curaj și demnitate, integritate și iubire de oameni. Iată principiile pe care mi-am construit viața eu. Și așa cred că este corect. Dar pe când noi învățam la institut, erau alte relații între noi, între pacienți și doctori. Acum au venit alte generații cu alte cerințe și începe o confruntare. Trebuie să punem capăt. Primul pas ține de majorarea reală a salariilor doctorilor, al doilea ține de controlul strict din partea administrației ca serviciile medicale să fie prestate calitativ. Pentru că aceşti oameni să devină medici adevărați trebuie să învețe. Atât. Trebuie schimbată altă putere, alte valori trebuie scoase în prim-plan, trebuie să dezvoltăm economia, să nu fie furați oamenii. Și atunci oamenii vor fi mulțumiți și mai sănătoşi.

Dar noi le tot schimbăm de 25 de ani…

Noi nu schimbăm. Sau schimbăm, dar din rău în mai rău.

Nu știm să alegem?

Nu știm. Dacă am ști să alegem, credeți că pe bucata asta de pământ nu s-ar găsi 100 de oameni de valoare? Doar ei nu sunt extratereștri.

Ce mesaj ați avea pentru pacienți și doctori? Cum să-și păstreze fiecare demnitatea?

Eu, ca unul din fondatorii acestui stat, vreau ca la conducerea țării să vină oameni demni, oameni care-și iubesc pământul, poporul. Pentru cei care lucrează în sistemul de sănătate am un apel: „Stimații mei colegi, haideți să muncim cinstit, fiindcă vom avea conștiința curată. Și întotdeauna vom putea ține fruntea sus, cu demnitate. Să nu ne prefacem în viermi care pot fi călcați în picioare”.

Doamna Brânzan, vă mulțumesc pentru acest interviu.

Doina Rusu: Proporțiile dezastrului de acum le vom afla peste ani, când adolescenții care fumează vor ajunge la spital cu boli grave

Parascovia Munteanu: Mijloacele de contracepție sunt astăzi disponibile, dar nu și accesibile. Mai ales pentru persoanele cu dizabilități

Interviu cu Emil Ceban, rectorul USMF Nicolae Testemițanu: „Avem foarte des propuneri de la privați să construim un spital universitar”

Tag:

Categoria: Interviuri

Preluarea articolelor de pe www.sanatateinfo.md se realizează în limita maximă de 1.000 de semne. Este obligatoriu să fie citată sursa și autorul informației, iar dacă informația este preluată de către alte platforme informaționale on-line trebuie indicat link-ul direct la sursă. Preluarea integrală a informației poate fi realizată doar în baza unui acord încheiat cu Redacția Sănătate INFO. Toate materialele jurnalistice publicate pe platforma on-line www.sanatateinfo.md sunt protejate de Legea 139 privind drepturile de autor și drepturile conexe. De asemenea, de Codul Deontologic al Jurnalistului din Republica Moldova. Pe lângă actele juridice care ne protejează drepturile, mai există o lege nescrisă – cea a bunului simț.